Entries tagged with “stare”.


Doamne , s? te trag de barb?
c? mi-ai dat femeie oarb?
eu o strig, ?i ea n-aude
Doamne, f? muieri nesurde
doamne, s? ne lu?m la trnt?
c? mi-ai dat femeie sfnt?
numai bun? de icoan?
numai bun? de cucoan?
Doamne, u?a de la birturi
parc? mi miroase-a mirturi
iac?t? c? stau n?uc
halba greu la gur-o duc
trag turbat dintr-o ?igar?
unde e?ti, f?, domni?oar?!?
c? parc? mi face sil?
cnd mi plng al?ii de mil?
parc? mama, stnd lehuz?
a tras doctoru’ de bluz?
?i a devenit ursuz?.
Parc?, f?,n ziua aia
m-a ars pe ma?e v?paia
ca o ?uic? de-aia tare
cnd te-am prins de cing?toare
Buzele gust de coniac
trupul parc? trup de drac
sni de doamn?-n toat? firea
de mi s-a trezit sim?irea
Zic a?a, ?i eu ca prostu’
parc? mi-am pierdut tot rostu’
de cnd stau ?i beau rachiu
parc? uit s? mai fiu viu

Doamne, s? te trag de nas
c? nu mai e nici un ceas
pn? s? se pun? ploaia
care stinge vlv?taia.
B?i, muiere co?ofan?
parc? te-ai n?scut orfan?
?i de mam?, ?i de tat?
m-ai iubit numai odat?
?i atunci pu?in n scrb?
parc? pupi o baba ?tirb?
fi-?i-ar ochii-ai dracului
fi-?i-ar iarba capului
cu miros du busuioc
marf? fin? n talcioc.
Ca s? beau nc? pu?in
vreo ?ase kile de vin
?i s? uit, pa?tele m?-sii
drumul t?u, drumu’ m?t?sii
de aici ?i pn?-acas?
F?, te-a? fi f?cut mireas?!!

De?i era zece diminea?a, lumina chioar? abia se z?rea dincolo de jaluzelele cr?pate strmb, rnjind lene? n geamuri . M? dureau ochii, a?a c? i-am nchis, strngndu-i bine, tr?gnd de pleoape. Adulmecam n camer?, c?utnd mirosul ?la de cozonaci , de dulciuri f?cute n cas?, mirosul att de prietenos de portocale n ghete , de sold??ei de plastic, mirosul de mam? care st? s? mi vegheze somnul. Strngeam ochii din ce n ce mai tare , ncercnd s? mi ascut sim?urile celelalte. n locul ?stora, miroseam aer jilav, frig, scrb?. Ar fi trebuit s? se umple casa de colind?. n jur z?cea numai o t?cerea surd?, ap?s?toare. Din cana de cafea murdar?, uitat? pe noptier?, se ridica cea?? lipicioas?, bolnav?, sngerie.

“E s?rb?toare, bucura?i-v? m?!”. Eu am s? trag cea?a pe nas, amestecnd-o cu snge, pn? am s? uit de mine, de tine, de noi, de tot. E s?rb?toare m?, cnt? coco?ii a cioclu ?i a ghete pline de noroi. O fi s?rb?toare la voi acas?.

Nu  de tot, numai uneori. A ?a gr?ie?te   nea Emeric. Piesa serii, pentru c ? miroase a Regina Nop?ii prin geamul deschis.?i a dor.

<!–
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}
@page Section1
{size:612.0pt 774.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;

Prince- purple Rain
Vezi mai multe video din Muzica »
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
–>

Mirosea a tei. Strada p?rea pustie, ?i se auzea
suspinul m?rii, u?or, ca al unei mirese p?r?sit? la altar. mi priveam minile,
minile unui om simplu, muncite, cu urme de b?t?turi. "Ce merit eu?"
Cu siguran?? nu mult, ar fi ca ?i cum ai sta n post negru un an, ?i apoi ai fi
invitat ?i pus n capul mesei la un osp?? regal, unde te ndopi cu prepeli?e ?i
fazani umplu?i, cu purcei de lapte la pro?ap ?i potrnichi ndesate cu sl?nin?.
Pantofii ?ia, m? mir cum de nc? mai rezist?. Au o culoare oarecum incert?, au
fost odat? maro, Acum au por?iuni negre, altele albe, zgrieturi… mi aprind ?igara
?i trag cu poft? din ea. Le num?r pe cele care au r?mas n pachet, ?i zmbesc
oarecum mul?umit. mi ajung ?i pentru mine, trebuie s? mi ajung? ?i mine, ca
s? nu fumez chi?toacele din scrumier?. Da Janis, a aveai dreptate, 27 de ani ?i-au
fost de ajuns. "Freedom is just another word for nothing left to
lose", dac? mine m-a? trezi doar n sacul de dormit, sub cerul liber, m-a?
bucura. Cerul, cu Casiopeea mea, nu mi-l poate lua nimeni. Nu poate smulge
nimeni din el, dintre Andromeda ?i Perseu, Schedar-ul. Adun visele, pe care le mpr??tiasem
de attea ori, n palm?. Le cnt?resc, ?i-mi miros a pulberi stelare ?i ele.
Sunt statornice, dar parc? mi pot strecura degetul prin trupul lor uneori, mi
par str?vezii, ca un geam p?tat. Mi-a pl?cut s? am idealuri totdeauna, iubesc s?
cred ntr-o lume mai bun?, mai frumoas?, n care oamenii ?i dau minile unii
altora, se mbr??i?eaz? aiurea, fiecare ?i are jum?tatea, o lume n care
diminea?a, pe chipul lor reg?se?ti un zmbet, ?i bucuria de a tr?i nedisimulat?.
Lumea n care s?-mi las portofelul pe trotuar, ?i primul om care se mpiedic?
de el s? se uite numai dup? adresa mea din buletin, ?i  s? mi-l aduc? acas?, ?i eu s? l cinstesc cu
un pahar de vin, f?cut de minile mele. Mi-a pl?cut s? am idealuri, poate
pentru c? au fost singurul lucru pe care mi-l permiteam, cnd mp?r?eam bursa
primit? la liceu n dou? p?r?i-prima cea mai mare, era rezervat? c?r?ilor. A
doua, micilor pl?ceri nevinovate, cum ar fi un cataif , crem?nit, sau ecler a?a-zis
vienez, o corcitur? de ecler cu ni?te fri?c? aruncat? deasupra, c?ruia niciun
vienez nu i-ar fi recunoscut paternitatea.

Sunt un om liber, mai liber dect libertatea ns??i,
pentru c? orice cuvnt, orice mngiere, orice repro? nu face dect sa se
adauge la mormanul de trairi, nicidecum s? se rup? de acolo. n afar? de
cuvintele tale, care parc? smulg uneori din mine,si vindeca, se a?tern c?
pansamentele peste bolnavii din lazarete. Sunt un om liber, ?i  ncerc s? nv?? jocul n echip?, n speran?a
c? vom ridica deasupra capului cupa aia str?lucitoare, inscrip?ionat? cu numele
noastre pe ea stngaci, n grab?, ca ?i cum nimeni nu s-ar fi a?teptat la asta.

Mirosea a tei, ?i aproape c? mi pierdeam min?ile,
auzeam marea cum ncepea s? geam? puternic n timpanul meu, ?i doi stropi mi-au
s?rit pe buze. Mu?c?tur? din buza de jos, adncit?, devenit? aproape rana, m-a
usturat att de r?u nct m-am trezit l?crimnd. mi mu?cam buza de jos, era un
obicei vechi. Numai c? acum vedeam dung? ro?ie, de fapt o sim?eam ntinzndu-se
printre firele din barb?, ascuns? oarecum. Zmbesc. nc? o cicatrice, pe lng?
multele dobndite. Mare, draga mea mare, am plecat, am de mplinit un destin. C?ma?a
alb?, larg?, lung? pn? aproape de genunchi, mi flutur? b?tut? de briz?. Mi-e
frig, sau poate numai mi se pare. Mi-e frig doar cnd sunt singur.

<!–
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}
@page Section1
{size:612.0pt 774.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;

Prince- purple Rain
Vezi mai multe video din Muzica »
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
–>

Mirosea a tei. Strada p?rea pustie, ?i se auzea
suspinul m?rii, u?or, ca al unei mirese p?r?sit? la altar. mi priveam minile,
minile unui om simplu, muncite, cu urme de b?t?turi. "Ce merit eu?"
Cu siguran?? nu mult, ar fi ca ?i cum ai sta n post negru un an, ?i apoi ai fi
invitat ?i pus n capul mesei la un osp?? regal, unde te ndopi cu prepeli?e ?i
fazani umplu?i, cu purcei de lapte la pro?ap ?i potrnichi ndesate cu sl?nin?.
Pantofii ?ia, m? mir cum de nc? mai rezist?. Au o culoare oarecum incert?, au
fost odat? maro, Acum au por?iuni negre, altele albe, zgrieturi… mi aprind ?igara
?i trag cu poft? din ea. Le num?r pe cele care au r?mas n pachet, ?i zmbesc
oarecum mul?umit. mi ajung ?i pentru mine, trebuie s? mi ajung? ?i mine, ca
s? nu fumez chi?toacele din scrumier?. Da Janis, a aveai dreptate, 27 de ani ?i-au
fost de ajuns. "Freedom is just another word for nothing left to
lose", dac? mine m-a? trezi doar n sacul de dormit, sub cerul liber, m-a?
bucura. Cerul, cu Casiopeea mea, nu mi-l poate lua nimeni. Nu poate smulge
nimeni din el, dintre Andromeda ?i Perseu, Schedar-ul. Adun visele, pe care le mpr??tiasem
de attea ori, n palm?. Le cnt?resc, ?i-mi miros a pulberi stelare ?i ele.
Sunt statornice, dar parc? mi pot strecura degetul prin trupul lor uneori, mi
par str?vezii, ca un geam p?tat. Mi-a pl?cut s? am idealuri totdeauna, iubesc s?
cred ntr-o lume mai bun?, mai frumoas?, n care oamenii ?i dau minile unii
altora, se mbr??i?eaz? aiurea, fiecare ?i are jum?tatea, o lume n care
diminea?a, pe chipul lor reg?se?ti un zmbet, ?i bucuria de a tr?i nedisimulat?.
Lumea n care s?-mi las portofelul pe trotuar, ?i primul om care se mpiedic?
de el s? se uite numai dup? adresa mea din buletin, ?i  s? mi-l aduc? acas?, ?i eu s? l cinstesc cu
un pahar de vin, f?cut de minile mele. Mi-a pl?cut s? am idealuri, poate
pentru c? au fost singurul lucru pe care mi-l permiteam, cnd mp?r?eam bursa
primit? la liceu n dou? p?r?i-prima cea mai mare, era rezervat? c?r?ilor. A
doua, micilor pl?ceri nevinovate, cum ar fi un cataif , crem?nit, sau ecler a?a-zis
vienez, o corcitur? de ecler cu ni?te fri?c? aruncat? deasupra, c?ruia niciun
vienez nu i-ar fi recunoscut paternitatea.

Sunt un om liber, mai liber dect libertatea ns??i,
pentru c? orice cuvnt, orice mngiere, orice repro? nu face dect sa se
adauge la mormanul de trairi, nicidecum s? se rup? de acolo. n afar? de
cuvintele tale, care parc? smulg uneori din mine,si vindeca, se a?tern c?
pansamentele peste bolnavii din lazarete. Sunt un om liber, ?i  ncerc s? nv?? jocul n echip?, n speran?a
c? vom ridica deasupra capului cupa aia str?lucitoare, inscrip?ionat? cu numele
noastre pe ea stngaci, n grab?, ca ?i cum nimeni nu s-ar fi a?teptat la asta.

Mirosea a tei, ?i aproape c? mi pierdeam min?ile,
auzeam marea cum ncepea s? geam? puternic n timpanul meu, ?i doi stropi mi-au
s?rit pe buze. Mu?c?tur? din buza de jos, adncit?, devenit? aproape rana, m-a
usturat att de r?u nct m-am trezit l?crimnd. mi mu?cam buza de jos, era un
obicei vechi. Numai c? acum vedeam dung? ro?ie, de fapt o sim?eam ntinzndu-se
printre firele din barb?, ascuns? oarecum. Zmbesc. nc? o cicatrice, pe lng?
multele dobndite. Mare, draga mea mare, am plecat, am de mplinit un destin. C?ma?a
alb?, larg?, lung? pn? aproape de genunchi, mi flutur? b?tut? de briz?. Mi-e
frig, sau poate numai mi se pare. Mi-e frig doar cnd sunt singur.

Sunt zilele din viata mea cand imi dau raportul. Au trecut anii pe nesimtite, cu bune, cu rele, au trecut anii fara sa imi dau prea bine seama. Si am ajuns acum sa imi fac bilantul. In stanga rele, in dreapta bune. Numai ca partea stanga ramane , surprinzator goala. Iau evenimentele, le intorc pe toate fetele…nimic din ce s-a intamplat nu a fost rau, pentru ca deznodamantul se gasea undeva mai incolo. Am plans si m-am zbatut, doar ca sa rad cu pofta si mai mare. Am vrut sa mor intr-un fel sau altul, doar ca sa-mi dau seama cat de mult imi place sa traiesc. Acum insa, ma vad pe mine in fata unei rascruci-un drum in stanga, unul in dreapta. Si vad ca cel mai bine e sa transform banala intersectie in sens giratoriu. Nu trebuie sa mergi mai departe, te poti invarti cat vrei, si ai prioritate in interior. E tare fain sentimentul sa stii ca oricand poti parasi cercul acela nebunesc, sa ies pe una din stradutele adiacente. Am un viitor stralucit care ma asteapta, si totul depinde de mine. Suna oarecum a fimlulet motivational, dar asta este adevarul curat, nimic din ce ti se intampla nu depinde de altcineva decat de tine, si daca pantofii ti-au facut bataturi , trebuie doar sa strangi putin din dinti si sa mergi mai departe. Am multe lucruri pe care nu credeam sa le ating vreodata, am diminetile mele in care ma trezesc cu un zambet doar pentru ca o visez pe ea, am vise care stu ca sunt doar la un pas departare, catre care ma indrept fara teama. Mai presus de toate, cred ca am dobandit ceea ce se cheama responsabilitate. Puterea de a sta sambata seara in casa doar pentru ca am un examen a doua zi, bunaoara, sau constientizarea faptului ca nu sunt singur, si tot ce fac se poate rasfrange si asupra altcuiva. Grija fata de Celalalt, in definitiv, si indrazneala de a respinge lucrurile daunatoare altadata. A venit ziua intermediara cand copilul se trezeste, se uita in oglinda, dandu-si suvita aia rebela de pe fata, si vede ca a devenit copilul-barbat, omul unui prezent stralucit. Omul-de-tinichea capata un suflet, si merge pe cararea de caramizi galbene catre ce va fi. De fapt nu-l capata, il avea acolo, numai ca nu stia. 
E ziua multumirilor, in care tin un Oscar in mana si ma balbai rostind un discurs despre persoane importante in viata mea. Parinti? Ei stiu prea bine ca si daca nu o aratam tot timpul, noi, copiii lor, le suntem recunoscatori, si nu mai e nevoie sa o spunem Prieteni? Putini, rabdatori. Lor da, multumiri.  Ei? Pana la Luna si inapoi, imi reda cu fiecare zi in care o simt langa mine curajul de a sta drept, de a privi alti oameni in ochi, de a-i sfida oarecum cu fericirea mea. Vreau sa povestesc despre regia filmului, dar reflectoarele alea ma fac sa uit tot. Nici nu cred ca am stiut vreodata cum s-a intamplat filmul, e de ajuns ca exista. Si ruleaza cu casa inchisa parca de o vesnicie. Cu un scenariu scris la doua maini. Azi, viitorul sta la o bere cu mine si-l strang in brate. Roz pal sa fie casa. Dar sa o umplem de fetite bucalate.
Din tara-n care ciobanii se tem de zoofilul satului ,care le cotarceste oile,  mai tare decat de lupu’ cel rau, unde ridicam anormalul la rangul de normal, ca apoi sa ne miram de ce suntem stigmatizati, unde ne certam pentru ultima bucatica de pamant, intre frati,unde ne omoram mamele cu toporul si apoi ne purtam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. unde ne apropiem de bancurile macabre cu repeziciune atunci cand ne tinem bunicii morti in geam, asteptand sa vina postasul cu pensia.
Din tara asta, mai adun si lucruri bune si frumoase. Cum ar fi ziua de marti intr-o oarecare carciuma, in care vine omul cu chitara. Am mai scris despre asta frecvent, dar de fiecare data seara de folk ma da peste cap altfel. Regasesc sensuri noi in versurile cantecelor, descopar acorduri fne ce scapasera auzului meu, dezgrop alte si alte amintiri. Insa aseara s-a facut ca muzica nu a adus cu ea trecutul. Ci doar viitorul. "Se apropie viitorul, se aude, se vede…". Sufletul fara chei se descuia de unul singur, iubirea si blestemul mergeau impreuna, anulandu-se ca doi minusi, valurile plangeau pe glezne inca nevazute, neatinse, pe nisipuri necalcate inca de perechi de pasi.
M-a cuprins dorinta naprasnica de bine, si vedeam ca prin periscop ce va fi peste vreme. Am simtit linistea depunandu-se ca o urma de praf peste miile de carti inca nescrise, al caror continut nu-l voi scoate vreodata la lumina. Am file albe, am si timp, voi stoarce din mine asadar cerneluri si voi completa o noua enciclopedie intr-un singur capitol imens, numita "Enciclopedia vietii ce va fi"."am uitat de mult cum arati"…dar poate nici nu mai vreau sa tin minte, poate mi-e dat sa ratacesc prin parcuri numai singur, poate aleile alea sunt prea inguste pentru un "noi".
Vreau sa simt marea de azi, nu marea de ieri spunandu-mi "noapte buna" cu doua valuri mici, cand adorm pe malul ei ud.
 

 

…celei vechi. Om nou la vremuri noi, cum ar fi spus odata cei cu steluta rosie pe steaguri. Dar asa ma simt. Gol pe dinauntru, ca un burete gata sa absorb senzatii noi. Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii ? M-am asezat pe mocheta aspra si mi-am aprins o tigara. Mi-am privit trupul gol, trupul nou si usor. Am sorbit incet din cafea, incercand sa gasesc in aburii calzi racoarea diminetii. Nu e nici bine, nu e nici rau, e o stare intermediara intr-un echilibru perfect, asteptand sa balanseze intr-una din extreme. Omul nou asteapta sa se indragosteasca nebuneste, pana peste urechi, sa-si piarda capul, sau sa urasca profund, organic. Omul nou din mine isi face rucsacul, isi pune sacul de dormit in spate si doua haine ponosite, si pleaca incotro simte, fara sa se mai gandeasca la ce lasa in urma. Visez la lucruri simple, visez la inserari rosiatice, la singuratatea placuta care imi da voie sa ascult linistea, la nopti cu muzica in surdina si cer plin de stele cu care sa ma invelesc. E o stare "de imn". E un fior care imi canta desteptarea la primele raze ale soarelui cu o trompeta stridenta, cu sunet metalic si dur, dar placut, revigorant. Lama aluneca usor peste obrazul meu napadit de barba, si imi privesc chipul span dezvaluindu-se in oglinda, palid, slabit, dar inca tanar. Nu mi s-a stins lumina din ochi, si asta imi e de ajuns sa mai traiesc multe veri de acum incolo, si sa simt sub talpile goale nisip, sare, pietre si flori de colt. Maine e o noua zi, si zilelor vechi le-am facut parastasul. Fara bocitoare , doar cu popa si coliva. Maine ma imbrac frumos si ma duc la botezul cu lautari al zilelor noi.
Tigara se stinge usor, si scrumul mi se impastie pe piciorul dezgolit.Il suflu usor, si mai privesc odata spre hainele impachetate ca pentru un cutremur iminent.Miros a plaja si a alge, si nu stiu de ce.Azi, cafeaua are gustul dulce-amarui pe care aproape il uitasem.
Va las doar cu muzica. Eu inca nu imi revin. Blower’s daughter? Joaca de copii.

Invocam uitarea
ca pe un zeu nemuritor si binefacator
ca pe un leac al cancerului
strigam dupa uitare dimineata, la pranz
si seara
Uitarea era surda.
Strang pachetele de amintiri intr-un colet , le pun la posta, unde functionara cu mutra acra imi vorbeste dispretuitor. "Greutatea?" "Tone, doamna, tone grele care ma apasa, parca ar fi de plumb" "Valoarea?" "Nepetuite". "Pai si eu ce trec la continut ?". Tac. Nu stiu ce sa ii spun.Si tacerea zace ca un raspuns. Rupe hartia in care le invelisem cu grija , si maraie printre dinti:"…o vara….zambete….saruturi, adevaruri neadevarate…. risipa de cuvinte…". Fug, si las coletul acolo, fara expeditor , fara destinatar, incercand sa nu imi pese. Astfel nu va mai putea sa-l returneze. Si totusi, intr-o dup- amiaza , postasul cu geanta mare mi-l aduce inapoi. Deteriorat, cu continutul schimbat in coincidente si aduceri-aminte, cicatrice , semne, gesturi. Toate ca un bumerang. Si postasul  suna intotodeauna de doua ori. De trei ori. De cate ori este nevoie, amintindu-ti ca mai ai cate ceva de primit inapoi. Retur.
 
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X