Entries tagged with “sentimente”.


E nc? diminea?? pentru mine, ?i-mi ?in cu greu capul drept. Totu?i, doi saci mari cu emo?ii bine ascunse pn? acum mi se vars? n poal?, ?i timpul se dilat? trecndu-mi pe la tmple, cum o f?cea odat?…ba se opre?te, ba o ia prea repede nainte. Acum sunt copil, acum sunt b?trn, sunt tot ?i n acela?i timp nimic, pu?in? amintire ?i pu?in? uitare. Na c? m-am murd?rit tot de sentimente. Or ie?i la sp?lat?

Doru St?nculescu ?i flautul mai mult dect fermecat al lui Sorin Minghiat.

Doamne , s? te trag de barb?
c? mi-ai dat femeie oarb?
eu o strig, ?i ea n-aude
Doamne, f? muieri nesurde
doamne, s? ne lu?m la trnt?
c? mi-ai dat femeie sfnt?
numai bun? de icoan?
numai bun? de cucoan?
Doamne, u?a de la birturi
parc? mi miroase-a mirturi
iac?t? c? stau n?uc
halba greu la gur-o duc
trag turbat dintr-o ?igar?
unde e?ti, f?, domni?oar?!?
c? parc? mi face sil?
cnd mi plng al?ii de mil?
parc? mama, stnd lehuz?
a tras doctoru’ de bluz?
?i a devenit ursuz?.
Parc?, f?,n ziua aia
m-a ars pe ma?e v?paia
ca o ?uic? de-aia tare
cnd te-am prins de cing?toare
Buzele gust de coniac
trupul parc? trup de drac
sni de doamn?-n toat? firea
de mi s-a trezit sim?irea
Zic a?a, ?i eu ca prostu’
parc? mi-am pierdut tot rostu’
de cnd stau ?i beau rachiu
parc? uit s? mai fiu viu

Doamne, s? te trag de nas
c? nu mai e nici un ceas
pn? s? se pun? ploaia
care stinge vlv?taia.
B?i, muiere co?ofan?
parc? te-ai n?scut orfan?
?i de mam?, ?i de tat?
m-ai iubit numai odat?
?i atunci pu?in n scrb?
parc? pupi o baba ?tirb?
fi-?i-ar ochii-ai dracului
fi-?i-ar iarba capului
cu miros du busuioc
marf? fin? n talcioc.
Ca s? beau nc? pu?in
vreo ?ase kile de vin
?i s? uit, pa?tele m?-sii
drumul t?u, drumu’ m?t?sii
de aici ?i pn?-acas?
F?, te-a? fi f?cut mireas?!!

Era cald, infernal de cald. Sim?ea cum c?ma?a
aproape i se topea, lipindu-i-se de piele. Nu mai suporta soarele acela sc?lmb,
rnjind cu to?i din?ii.

- Pizda m?-sii.

- Da b?, i r?spunse cel?lalt de la mas?.

Plimb? berea n gur?, sim?ind am?reala aia att
de pl?cut?, acidul ei care i gdila cerul gurii.

- Mai lu?m una?
- Mai lu?m, ce m?-sa.

Cu halbele pline din nou, st?teau n soarele n?ucitor,
moi amndoi, transpira?i, mutndu-?i greutatea de pe un cot pe altul. Oamenii
veneau la teras? n valuri, se a?ezau unii, al?ii se ridicau ?i plecau. Ei p?reau
c? sunt acolo de-o ve?nicie, c? fac parte din decor. Erau tineri amndoi, nu p?reau  sa aib? mai mult de 25 de ani. Ridicau din cnd
n cnd halba groas?, tot timpul murdar? de spum? pe margine, o ciocneau discret,
murmurnd un "noroc" abia auzit.

- Dac? era s? avem noroc, la ct? bere am b?ut,
eram milionari pn? acum, b?!

- Pizda m?-sii. Concluzion? al doilea. Eu am
destul. Am acoperi? deasupra capului. Foamea nu mai ?tiu ce nseamn?. ?i acolo
undeva m? a?teapt? ea, ?tiu asta.

- Mare noroc, atunci.

Dup?-amiaza era pe terminate, ?i soarele ?i
domolea focul. Aducea cu sine r?corea aceea a serii, att de pl?cut?. Cei doi
se nvioraser? brusc, ?i ?i ridicar? capetele sprijinite n palme.

- Mai lu?m una?

- Mai lu?m, c? n-o fi foc.

Golir? cele din urm? halbe pe ner?suflate, nct
urmele de spum? le r?maser? n musta??.

- Cald r?u a fost azi.

- Cald.

?i leg? baticul negru, c?zut pe mas? la gt, ?i
cel blond se ridic? anevoie. Trnti rucsacul n spate, schi?? un salut scurt, ?i
pa?ii l c?l?uzeau acum c?tre gar?. Mintea lui devora kilometru cu kilometru,
ar fi mers pe jos pn? la ea.

n gara ponosit?, diminea?a alerga vesel?, mngind
pere?ii scoroji?i, parcul. O strnse n bra?e, ?i p?rea c? o va sf?ia n mbr??i?area
lui. Ea ncerca s? articuleze ceva, dar el i puse degetul pe buze, ?i s?rutnd-o
i spuse "Azi f?r? cuvinte, draga mea. Azi numai noi ?i-o lume ntreag? la
picioarele noastre. Nu ne trebuie vorbe". Ceata se risipea, doi oameni p??eau
agale acum c?tre cine-stie-unde. ?i pe urmele pa?ilor lor nflorea asfaltul, cu
milioane de petale catifelate. Se ?ineau de mn?, strns, ?i ncheieturile li
se albiser?. "Nu o s? ?i mai dau drumul niciodat?, promit".
* Dolly si Kenny m-au adus azi la tine.

 

Era cald, infernal de cald. Sim?ea cum c?ma?a
aproape i se topea, lipindu-i-se de piele. Nu mai suporta soarele acela sc?lmb,
rnjind cu to?i din?ii.

- Pizda m?-sii.

- Da b?, i r?spunse cel?lalt de la mas?.

Plimb? berea n gur?, sim?ind am?reala aia att
de pl?cut?, acidul ei care i gdila cerul gurii.

- Mai lu?m una?
- Mai lu?m, ce m?-sa.

Cu halbele pline din nou, st?teau n soarele n?ucitor,
moi amndoi, transpira?i, mutndu-?i greutatea de pe un cot pe altul. Oamenii
veneau la teras? n valuri, se a?ezau unii, al?ii se ridicau ?i plecau. Ei p?reau
c? sunt acolo de-o ve?nicie, c? fac parte din decor. Erau tineri amndoi, nu p?reau  sa aib? mai mult de 25 de ani. Ridicau din cnd
n cnd halba groas?, tot timpul murdar? de spum? pe margine, o ciocneau discret,
murmurnd un "noroc" abia auzit.

- Dac? era s? avem noroc, la ct? bere am b?ut,
eram milionari pn? acum, b?!

- Pizda m?-sii. Concluzion? al doilea. Eu am
destul. Am acoperi? deasupra capului. Foamea nu mai ?tiu ce nseamn?. ?i acolo
undeva m? a?teapt? ea, ?tiu asta.

- Mare noroc, atunci.

Dup?-amiaza era pe terminate, ?i soarele ?i
domolea focul. Aducea cu sine r?corea aceea a serii, att de pl?cut?. Cei doi
se nvioraser? brusc, ?i ?i ridicar? capetele sprijinite n palme.

- Mai lu?m una?

- Mai lu?m, c? n-o fi foc.

Golir? cele din urm? halbe pe ner?suflate, nct
urmele de spum? le r?maser? n musta??.

- Cald r?u a fost azi.

- Cald.

?i leg? baticul negru, c?zut pe mas? la gt, ?i
cel blond se ridic? anevoie. Trnti rucsacul n spate, schi?? un salut scurt, ?i
pa?ii l c?l?uzeau acum c?tre gar?. Mintea lui devora kilometru cu kilometru,
ar fi mers pe jos pn? la ea.

n gara ponosit?, diminea?a alerga vesel?, mngind
pere?ii scoroji?i, parcul. O strnse n bra?e, ?i p?rea c? o va sf?ia n mbr??i?area
lui. Ea ncerca s? articuleze ceva, dar el i puse degetul pe buze, ?i s?rutnd-o
i spuse "Azi f?r? cuvinte, draga mea. Azi numai noi ?i-o lume ntreag? la
picioarele noastre. Nu ne trebuie vorbe". Ceata se risipea, doi oameni p??eau
agale acum c?tre cine-stie-unde. ?i pe urmele pa?ilor lor nflorea asfaltul, cu
milioane de petale catifelate. Se ?ineau de mn?, strns, ?i ncheieturile li
se albiser?. "Nu o s? ?i mai dau drumul niciodat?, promit".
* Dolly si Kenny m-au adus azi la tine.

 

"Moartea lui Nichita surveni brusc. Ridicndu-se
de la mas?, mi spuse senin:

- M? duc s? mor, b?i.

- Acum?
- Nu chiar acum, am mai l?sat ni?te lucruri neterminate.

M? l?s? singur, cu a doua sticl? de vodc? b?ut?
pe jumate.

- Ai grij?, n-o bea pe toat?, s-ar putea s? nu
mai ajungi acas?.

 mi
spuse asta pe un ton p?rintesc. Am r?mas cu privirea n gol, uitndu-m? la el,
admirndu-i senin?tatea cu care pleca spre patul unde avea s?-?i ncruci?eze minile
pe piept ?i s? nchid? ochii.

Trecur? dou? ceasuri, r?stimp n care lini?tea mi
ap?s? pe timpane mai r?u c? decibelii. n pragul u?ii ap?ru din nou Nichita,
livid, cu ochii nfunda?i n orbite.

- Gata, am murit. Dar numai pu?in. De fapt m-am
murit.

- E?ti totu?i viu…

- ?i zic nc? odat?, am murit doar pu?in. F?r?
lumnare, cruci ?i popi."


 

Azi, despre moarte ?i nviere. Sau moartea ca o
nviere continu?. Marea se prelingea lene?? spre ??rm, cu valuri mici, aproape
f?r? zgomotul ei att de familiar. C?utam cu privirea b?ncu?ele mici pe care st?tusem
de attea ori. Am njurat n gnd. n locul lor erau numai cioatele picioarelor
de fier forjat , t?iate de muncitorii zelo?i. M-am a?ezat pe gardul galben, c?utnd
prin buzunare ?ig?rile. Am aprins una, ncet, ca ?i cnd timpul s-ar fi
dilatat, ?i-am privit bricheta albastr?, mare, pe care i-o luasem din mna nainte
s? plece. n afar? de amintiri, era singurul lucru care mi mai r?m?sese. Am
tras fumul n piept, ?i l-am ?inut acolo pn? cnd am sim?it c? arde, suflndu-l
n rotocoale mici, mpr??tiate de vntul mirosind a ploaie. Apa m?rii era neagr?,
parc? cerul s-ar fi cobort acolo, cerul ?la cu nori de furtun?, cu tunete ?i
fulgere a?teptnd semnalul. Auzeam tic?itul ceasului de la mn?, ?i am mai
verificat odat? or?. E aceia?i or? de cnd am dat ceasul napoi cu 2 zile, ceva
s-a stricat n el ?i a r?mas a?a. mi place s? cred c? nc? sunt zilele alea, mi
place s? cred c? se opresc secundele, c? devin ve?nice.

O dung? aurie r?s?rea dintre ape, nspre
orizontul curbat, ?i soarele bolnav se chinuia s?-?i fac? loc printre p?turile
negre.

Mi-a? fi dorit s? fii aici. Nu-i nici cald,
nici frig, e a?a cum trebuie, ct s? te ?in n bra?e ?i s? te s?rut, s? te
privesc cum nchizi ochii cnd e prea mult? lumin?, ?i s? ?i-i acop?r cu palma
mea. S?-i scald albastru n albastru apoi, ?i s? miroas? a sare ?i n zilele n
care nu te am, s? m? uit la mare, ?i printre scoici, lagunele alea dou? s? fie
vii, s? clipeasc? nspre mine a dor.

E devreme, pe falez? e nc? pustiu. Cineva mi
cere o ?igar?. I-o dau f?r? s? m? uit nspre el, mi-e ru?ine c? nu pot s?-i dau
mai mult. l urm?resc cum pleac?. E un om la vreo 50 de ani. Merge nc? drept,
mndru, dar din felul cum p??e?te se v?d m?r?cinii pe care a c?lcat pn? acum.

A?tept pe gard, parc? te a?tept pe tine, parc?
a?tept ploaia, nici eu nu ?tiu ce a?tept, n cap mi sun? o muzic? necunoscut?
mie pn? acum, ncerc s? mi dau seama ce e.

Nisipul e sp?lat iar ?i iar d eparca acela?i
val, ntr-o simetrie enervant?. Razele soarelui sc?lda acum tot ntinsul apei, nct
nchid ochii pu?in.

Ce cau?i n spatele pleoapei mele?
Vara asta o s? rd, o s? plng ?i o s? fiu viu, cu tine.

 

Sunt zilele din viata mea cand imi dau raportul. Au trecut anii pe nesimtite, cu bune, cu rele, au trecut anii fara sa imi dau prea bine seama. Si am ajuns acum sa imi fac bilantul. In stanga rele, in dreapta bune. Numai ca partea stanga ramane , surprinzator goala. Iau evenimentele, le intorc pe toate fetele…nimic din ce s-a intamplat nu a fost rau, pentru ca deznodamantul se gasea undeva mai incolo. Am plans si m-am zbatut, doar ca sa rad cu pofta si mai mare. Am vrut sa mor intr-un fel sau altul, doar ca sa-mi dau seama cat de mult imi place sa traiesc. Acum insa, ma vad pe mine in fata unei rascruci-un drum in stanga, unul in dreapta. Si vad ca cel mai bine e sa transform banala intersectie in sens giratoriu. Nu trebuie sa mergi mai departe, te poti invarti cat vrei, si ai prioritate in interior. E tare fain sentimentul sa stii ca oricand poti parasi cercul acela nebunesc, sa ies pe una din stradutele adiacente. Am un viitor stralucit care ma asteapta, si totul depinde de mine. Suna oarecum a fimlulet motivational, dar asta este adevarul curat, nimic din ce ti se intampla nu depinde de altcineva decat de tine, si daca pantofii ti-au facut bataturi , trebuie doar sa strangi putin din dinti si sa mergi mai departe. Am multe lucruri pe care nu credeam sa le ating vreodata, am diminetile mele in care ma trezesc cu un zambet doar pentru ca o visez pe ea, am vise care stu ca sunt doar la un pas departare, catre care ma indrept fara teama. Mai presus de toate, cred ca am dobandit ceea ce se cheama responsabilitate. Puterea de a sta sambata seara in casa doar pentru ca am un examen a doua zi, bunaoara, sau constientizarea faptului ca nu sunt singur, si tot ce fac se poate rasfrange si asupra altcuiva. Grija fata de Celalalt, in definitiv, si indrazneala de a respinge lucrurile daunatoare altadata. A venit ziua intermediara cand copilul se trezeste, se uita in oglinda, dandu-si suvita aia rebela de pe fata, si vede ca a devenit copilul-barbat, omul unui prezent stralucit. Omul-de-tinichea capata un suflet, si merge pe cararea de caramizi galbene catre ce va fi. De fapt nu-l capata, il avea acolo, numai ca nu stia. 
E ziua multumirilor, in care tin un Oscar in mana si ma balbai rostind un discurs despre persoane importante in viata mea. Parinti? Ei stiu prea bine ca si daca nu o aratam tot timpul, noi, copiii lor, le suntem recunoscatori, si nu mai e nevoie sa o spunem Prieteni? Putini, rabdatori. Lor da, multumiri.  Ei? Pana la Luna si inapoi, imi reda cu fiecare zi in care o simt langa mine curajul de a sta drept, de a privi alti oameni in ochi, de a-i sfida oarecum cu fericirea mea. Vreau sa povestesc despre regia filmului, dar reflectoarele alea ma fac sa uit tot. Nici nu cred ca am stiut vreodata cum s-a intamplat filmul, e de ajuns ca exista. Si ruleaza cu casa inchisa parca de o vesnicie. Cu un scenariu scris la doua maini. Azi, viitorul sta la o bere cu mine si-l strang in brate. Roz pal sa fie casa. Dar sa o umplem de fetite bucalate.
Ai ceva ce nimeni nu-mi poate da, ai un fel al tau de a-mi spune ca ma iubesti, atunci cand totul in jur imi pare potrivnic, atunci cand nimic nu merge asa cum ar trebui.
Ai un "ceva" al tau  care te face sa fii frumoasa chiar si-atunci cand nu te vad decat cu ochii mintii, si zambetul tau inchipuit imi lumineaza incaperile mintii
Ai cuvinte calde ca soarele, cuvinte care ard uneori ca flacara ,
ai degete fine care ma ating pe corzile sufletului
si ma faci sa vibrez
Ai cuvinte ca un balsam pentru departari
Ai blandete de mama, cu care ma invalui atunci cand gresesc.
Ai toate astea, si ceva in plus.  Esti a  mea.
 

mp?r?eam ntre noi, c? doi copiii

Totul; amintiri, atingeri, triste?i, bucurii

mp?r?eam ntre noi f?r? s? ne pese

Fericirile, din ce n ce mai dese.


 

Ne plimb?m prin parcuri, frumo?i, nep?s?tori

Num?rnd teii, mirosindu-le floarea uneori

Am fi strns nisipul sub picioarele noastre

n nop?ile trzii, albastre.


 

- Ai scris? M? ntreb? Nichita.

- Am scris, am scris. Dar ce-?i veni?

- Am nchis ochii ?i am visat ntr-o secund?
tot mar?ul acesta suav al unei vie?i lng? Ea.

- A?adar, tot mai visezi la Ea, Nichita?

- Visez, visez, c?ci numai visul calc? peste
distan?e cu bocancii. ?i dac? visez destul de mult, e ca ?i cum mi-ar sta al?turi.
O simt vie, ?i se zbate la pieptul meu sim?indu-se femeie, ?i f?cndu-m? s? m?
simt b?rbat. O pl?m?desc n cuvinte de orice fel, am pref?cut-o n limba mea
matern?, a devenit limbajul inimii. ?i e singurul pe care mai ?tiu s?-l
folosesc bine. Tu nu o visezi din cnd n cnd?… o visezi, nu-mi r?spunde, v?d
n privirea ta flac?ra aia pe care nu ai cum s? o ascunzi de mine. ?tiu tot, ?i
nu-mi scap? nimic. O visezi, o atingi diminea?a mngind perna, ?i ?i nfunzi
nasul ?la borc?nat al t?u n a?ternuturi adulmecndu-i mirosul. ?i-e dor, dor
de urli noaptea n t?cere, dor de nu-?i g?se?ti lini?tea.

- Deci ?tii tot, Nichita…

- ?tiu, pentru c? ?i-ai tatuat pe inim? numele
ei, ?i era prea mare s? ncap? n sufletul ?la mic ?i negru al t?u. ?i te-a
cuprins numele ei peste tot.

- Revenind la visare…

- Visare, visare. Nu e visare, prostule, n?elege
c? ne-am pierdut de mult dreptul de a visa, n virtutea faptului c? suntem
oameni. Visarea ar fi ceva ireal, noi materializam irealul, materia noastr?
cenu?ie creeaz? adev?ruri palpabile. Nu visezi nici tu, nici eu. Suntem doar
demiurgi, am ?ters dou? dimensiuni, spa?iul ?i timpul, ne-a r?mas dimensiunea
sentimentelor. Singura dimensiune care conteaz? cu adev?rat, ?i n-o po?i strica
nici cu Dumnezei mul?i ?i puternici care lovesc n ea cu fulgere. O s? le rd? n
fa??, ntrebndu-i "doar att pute?i? O, voi Dumnezei
atotputernici!". Simte visele, pune degetul pe ele ca Toma pe r?nile lui
Hristos, ?i ncrede-te n ele, focul care arde n tine le c?le?te, le face tari
ca o?elul. ?i de-ai muri cumva nainte dea-?i strnge-n bra?e visul, Dincolo
vei avea o nemurire ntreaga timp s? o faci.


 


 


 


 


 


 

 

O gloat? de oameni fl?mnzi s-a a?ezat
la coad?. Nimeni nu ?tie ce se vinde, dar se nghesuie s? ajung? n fa??. O b?trn?
le?in?, atingnd asfaltul cu ?easta-i albit?. O mam? ?i ?ine copiii de mn?, ?i
ace?tia plng n acea aglomera?ie sufocant?. Icnete, zbierete, r?sufl?ri cu
miros de resemnare. Stau de zile ntregi, ?i le pare c? nu le mai vine rndul
odat?. Tn?rul cu c?ma?a ?ifonat?, transpirat?, sim?indu-?i ?iroaiele de
sudoare cum i curg pe ?ira spin?rii, atinge tejgheaua pe care odihne?te cntarul.

Vnz?torul burtos, cu musta?a groas?,
tuciuriu, i se adreseaz? r?spicat:

- Ct?

Jenat , tn?rul nu ?tie ce se r?spund?.
Pentru c? nu ?tia nici m?car ce cump?r?. Se a?ezase acolo doar pentru c? mai st?teau
?i al?ii. "Dac? zic 20, o s? par? c?-s lacom. 5 ar fi prea pu?in".

- 15 v? rog. Zise pe un ton hot?rt,
aproape ferm.

- Ba, de unde s?-?i dau 15!? ?i lor
ce le mai r?mne?

- Dar…n definitiv dumneavoastr?
ce vinde?i?

- Timp b?, timp. ‘ra?i ai dracu’ cu
nesim?irea voastr?, bolborosi tuciuriul pe sub musta??. Lumea cump?r? o zi, dou?,
el are bani s? ia 15 ani. Ce faci m? cu ei? ntreb? r?stit.

- Nu ?tiam c? vinde?i timp. P?i…cu
15 ani fac multe. A? putea g?si un leac pentru…

- Leac pentru dracu’. Ia de-aici o
zi, ?i ?i-ajunge. ?i mi?c? repede, c? mai a?teapt? ?i al?ii.

Sudoarea de pe spatele lui era acum
rece, ca de ghea??. Lu? ziua aceea n mn?, o strnse la piept, ?i mai c? se
temea n timp ce mergea spre cas? c? cineva avea s? i-o fure.

Piesa noptii …. "sa te vad trei zile, sa nu te vad trei luni….". Si Andries loveste din nou sub centura , inca una la ficat si gata. Nu e chiar pentru oricine.

show_4a2304aa87f332(448, 46);

alexandru andries – Ochii tai

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X