Entries tagged with “rock bun”.


Nu zic c? nu am cititori inteligen?i care vin pe-aci. Amndoi sunt. Dar na de poftim, eu recunosc, am fost un dobitoc pn? s? descop?r Bijelo Dugme. A?a c? mi scot prleala, pentru ct am lipsit, ?i v? fac cado , due la pre? de uno , cado. n caz c? v? ntreba?i cine, ce ?i cum, i Bregovic cu banda lui de tlhari n vremuri de glorie. Mult mai faine vremuri dec t ?ig?neala lui de acum, cnd dovedea c? ?i n Yugoslavia se poate cnta rock. Bun.


Pn’ acu ceva minute, eu ?tiam doar bancu’ ?la cu Li?? Chi??l?u de la Pink Floyd . ?i ziceam c? e un produs al ne??rmuritei imagina?ii populare. Da no, pare-se c? eu m-am n?elat mai r?u ca Bul?, care nsurat cu bagaboanta satului, o crezuse virgin? pentru c?-n noaptea nun?ii nu-?i d?duse curva dresurile jos. O adev?rat? ncntare pentru auzul nostru, o cntare pentru hipio?i, metali?ti ?i alte specii asemenea, ndeob?te neiubitori de ap? ?i degrab? veneratori (nu, nu-i ?ia cu boale venerice) de bere. De-o fi s? mor, las de pe-acu testament – io p-?st nene din neamu lu’ Medelin Voicu mi-l vreau la cap cnd oi fi cu floarea-n gur? ? bani pe ochi, ?i mi-o cnta ?i digeiu ?la cu sutan? neagr? de ninja.

D?nu? e un individ simpatic. Compus din cap, gt,
mini, trunchi ?i picioare. D?nu? este destul de cunoscut n ?ara n care tr?ie?te,
Uneori, lui D?nu? i place mult s? se dea n stamb?, ?i i place tare mult s?
aud? aplauze. Nu n ultimul rnd, D?nu? cnt? din tot sufletul, pn? reu?e?te s?
stoarc? o lacrim? ?i de la oamenii de piatr?.

D?nu? e Holograf , ?i Holograf e D?nu?. Dan
Bitman pe numele lui de botez.

Ne-am postat fix n fata gardului, nu neap?rat
pentru c? m? omoram eu a?a de r?u dup? un concert Zero. Dar oamenii ne sunt
prieteni, ?i a?a este frumos. Doi dintre ei, recte Papu ?i Laur, erau acas?. ?i
noi nc? eram nostalgici dup? Zero Grade. A?a c? am stat, ?i-am stat cu folos
pro??pi?i ca cei dinti admiratori , pn? s-au ndurat s? ne cnte ce vroiam noi
tare tare. Ni?te Queen, ?i pu?in de "Satisfaction", a?a cum eram obi?nui?i
acum mult? vreme. ?i Papu iar a rs, cnd mi-a citi pe buze "Papu,
ai…?".

A ap?rut ?i tata al meu, care tat? al meu e b?iat
bun ?i-a dat o bere, c? a?a i ?ade bine unui tat? de copil mare. ?i-am stat,
am stat pn’ s-a spart bezna de la scen?, ?i-au r?sunat unele din cele mai
faine piese de dragoste pe care le-a scris un om vreodat?. Am v?zut umbre pe
cer, am dansat un menuet cu Romeo ?i Julieta, am v?zut n ochii celor de pe
scen? bucuria aia pe care orice artist care se respect? ar trebui s? o aib?,
bucuria de a cnta, de a-?i face treaba a?a cum trebuie, dorin?a de a da 110 %.

Cu fiecare pies?, m? temeam c? se va termina,
marea de oameni de lng? mare acoperea zgomotul valurilor, b?ie?ii f?ceau un
spectacol de zile mari, ca n Costine?tii de acum 20 de ani. Erau genera?ii
amestecate acolo, ?i Holograf pl?cea n aceia?i m?sur? oamenilor de 57 de ani
cum pl?cea copiilor de 17 sau chiar mai mici , dovada vie c? sunt anacronici,
muzica lor nu este numai o "tendin?a" (da, eu nu-i zic trend).

n mod surprinz?tor, "s? nu-mi iei
niciodat? dragostea" o transformaser? n "s? nu-mi CERI niciodat?
dragostea". Or fi ?tiind ei de ce, nu m? bag, e treaba lor.

Sfr?it pe "Banii vorbesc", a?a cum
le st?tea bine. Un 10 cu plus, ?i sunt sigur c? nu numai de la mine, oricine ar
fi f?cut la fel, ?i dac? nu i-ar fi pl?cut Holograf pn? acum, ar fi vrut o
minune nc? odat?.

?i cum oamenii faini smb?t? seara nu se duc la
11 la culcare, ne-am proptit n birt . Barmanii st?teau s?-nchid?, cnd a buit ?uvoiul
de oameni ndeajuns de trosc?niti nct s? mai bea o bere, dou?, trei.

Golanii ?i-au adus aminte ce poama bun? am fost
n liceu, m-au prins ?i cu limbarni?? ?i-au nceput s? m? descoas?.Ca Florin
Piersic, le-am turuit de consilii profesorale la care m? nf??i?am cu damful de
borhot n nas, a?teptnd s? fiu dat afar?, de ?oalele de popa pe care le purtam
cu mndrie, de…de tot ce pentru mine c?p?tase pe vremea aia propor?ii
gigantice, da acu’ nush’ cum, ns? i f?cea s? rd? cu gura pn’ la urechi,
de-a trebuit s? i adun de sub mas?.

Azi, pe nserat, ne strngem din nou n jurul dozatoarelor
scenei. Pentru c? azi vin nea’ Baniciu, nea’ Vintil?, Ba?u ?i Cnejevici. ?i am
eu un sentiment a?a nel?murit c? o s? fie iar de suflet, minte ?i trup. Pentru
c? ei ?tiu ce fac. Pas?rea Colibri, cu muzici f?r’ de moarte.

 

In Orasul de pe Bega vazusem berarii. Multe, din 10 in 10 metri. Si devenisem frustrat chiar, ca aceste temple ale petrecerii timpului liber, cu muzichie faina si usor intunecate nu-s atat de dese, ba chiar nu-s deloc in Constanta. Exceptand BierHaus sau cu ma-sa ii spune, unde trebuie sa suni cu o saptamana inainte sa faci o rezervare, si unde daca vreis a te pilesti iti lasi juma’ d eleafa, deci nu intri decat in ziua de salariu. Sa fie clar, nu carciumi, bodegi si crasme. Berarii serioase nu-s.
Pana aseara, cand o marca de bere careia nu-i dau numele si se cheama Timisoreana , o inceput serbarile ei. Serbari care au umplut intr-un mod tare frumos toata parcarea de pe malul marii.  Cu terase, facute cu bun-gust, cu surprinzator de mult bun gust, cu mzuica in surdina, unde la un pahar de bere rece si buna si doi mititei proaspeti, puteai sa stai la mesele alea lungi si sa te intelegi cu omul de langa tine. Care terase, cred ca erau pe putin 15, si totusi nu erau inghesuite. Mimii (mimii aia de stau in cutii imaginare si le lovesc d egeamuri sau trag franghii lipsa, nu Mimi cu picoare cur si tate, pentru care siti vreo Mimi) umblau ca la ei acasa de colo- colo, cu figurile alea boite-n alb si mustata ca a lui Chaplin, speriind pustimea, domnite-n alb diafan care…care ele nu stiu ce faceau da faceau, chelneritele cu patine disco isi aratau bulanele goale printre mese. Dozatoarele, si alea multe, stateau langa gratarele fumegand…ce mai, numa’ de drag as fi ramas acolo. Mare pacat ca dracia asta tine doar 3 zile, dupa care o sa fie la fel de pustiu si sinistru noaptea p-acolo. S-a cantat misto, misto de tot. Vank, in 3 oameni si un laptop pe post de chitara solo, dupa care….tadaaaaaaaaaaaaaa.. Compact. Nu ii mai auzisem de mult, mi-era dor de ei, lipseau cu desavarsire de pe scena Teo Peter si Emil Laghia, dar locul lasat gol de ei il umplusera cu doi oameni extraordinari. Lelut Vasilescu, intr-o forma de zile mari, bate-n tobele alea ca la 20 de ani, si acum. Cum am hotarat ca nu o sa ma transform intr-o fiara antisociala, m-am varat in mijlocul unei gasti de  prieteni, cu care am cantat tinandu-ne de gat "Cantec pentru prieteni", langa care mi-a fost dor la "Fata din vis"… Si Compactii cantau cu drag, cu un zambet mare pe chip, drept care s-a cerut bis dupa vreo ora jumate de "Trenul pierdut " si "Sa te gandesti din cand in cand la mine". Un bis, apoi inca unul. Ciuci a lasat chiatara jos. Publicul nu pleca. Si inca un bis. Si dupa ce s-a terminat tot, parca tot putin imi parea, chiar daca ei cantau deja de doua ore. "Iti amintesti cum te chemam, bateam ca ploaia cald in geam…" Rock, rock bun, patimas.
Azi Holograf. "Si dragostea meaaaaaaaaaaaaaa"

Astazi, Cristi Minculescu va fi supus operatiei de transplant hepatic. Si am strania senzatie ca se opereaza un  apropiat al meu, un membru al familiei. Asistam in ultima vreme, neputinciosi in fata timpului, la trecerea in nefiinta a valorilor adevarate ale tarii. Si azi mai mult ca niciodata am o strangere de inima, asteptand infrigurat rezultatul operatiei. Pentru ca este unul din oamenii cu care am crescut, Cristi este simbol al catorva generatii bune, Iris mi-au parut tot timpul a fi dintotdeauna existenti. Si ar fi absolut neplacut sa se intample ceva, nu atat de curand. Sa plece dintre noi numai cand va fi vremea, mai au inca multe de zis, sunt inca atatia care nu s-au sarutat pe "Matase alba ", atatia care nu si-au scuturat pletele necrescute inca pe "Somn bizar",si  cea mai frumoasa muzica inca nu a fost scrisa.
Fa-te bine, Cristi! 

show_e61729d6a319bf(448, 46);

Iris-floare de iris

Nu, nu va speriati, nu povestesc adolescenta mea. Nu e un blog pornografic, totusi. "My Teenage Story" se numeste piesa unei trupe foarte, foarte misto, recte B!g Band .Nu va dau detalii mai multe, numai ascultati. Si asteptati Eurovisonul, cu rugamintea sa o sustineti. Nu, solista sigur nu e Bob Marley

Am devenit nostalgic . In sensul bun sau rau, acum nu stiu daca imi pot da seama. Dar mi-am adus aminte de vremuri destul de indepartate, cand eram mititel. Si ascultam o muzica foarte, foarte misto, a unui artist roman pe nume Octavian Teodorescu. De fapt, e impropriu spus, tata asculta. Si tin foarte bine minte ca avea un sound inconfundabil. El era Octave, pentru cunoscatori. Am rascloit si internetu’ putin, si nu am gasit mare lucru in afara de site-ul asta , si un link nefnctional.A, nimic important, simteam doar nevoia sa impartasesc. Cado, una bucata piesa Ocatve, singura gasita pe Truliluli. Nostalgie asemanatoare, anyone?
Reformulez, sunt putin google- retardat .Am gasit o groaza de muzici si lucruri  despre Octave. Asadar, rock on.

show_55d7838938da32(448, 46);

Octave- Drops of Serenity

Se intampla lucruri misto. FOARTE misto. Si viata isi revine la normal. Azi dimineata, dupa multa vreme, m-am trezit bine dispus. Extraordinar de bine dispus. Si asta pentru ca am invatat lucruri. Cum de exemplu te poti simti bine cu straini/straine, impartind acelasi microfon la un karaoke facut intr-o chestie micuta cu pretentii de club, cum te poti simti bine cand vezi ca iti zambeste o fata pe care iti pare rau ca ai judecat-o ca fiind asa numita pitipoanca de club, si asta doar dupa infatisare. Si cu care in general nu ai fi vrut sa ai nimic de a face, tu, hipiotul pletos cu "ganduri adanci". Dar intre doua cantece interpretate mai mult sau mai putin bine, stai langa domnisoara imbracata extravagant , si vorbesti. Mult. Afli cu stupoare oarecum ca ea are ganduri, are sentimente, munceste si merge la scoala. Are probleme. Si singura posibilitate de evadare din cotidian o reprezinta seara de joi, cand se poate simti cu adevarat bine . Si cand poate scapa de toate complexele alea nenorocite pe care le avem toti in general. Se scurge seara incet, si constati si mai mirat, in sensul bun al cuvantului, ca si prietenele ei sunt tipe mai mult decat OK, comunicative, lipsite de prejudecati .Impreuna cu una din ele , in timp ca canti Green Day , dai din plete, desi nu ai fi crezut-o in stare de asa ceva. Si se simte si ea bine. Ai vrea ca seara asta petrtecuta alaturi de "pitipoancele" care beau cocteiluri sa se prelungeasca, in  clipa cand bei cu ele cot la cot de pe bar Passport to hell-uri in flacri. Si te simti bine iar, al dracului de bine. Se face aproximativ dimineata, si te desparti de fetele astea necunoscute strangandu-va in brate, fixand termene de revedere. Nu-i asa ca nu iti mai vine sa judeci?Sau sa ai prejudecati, ori retineri?Ori sa fii oarecum exclusivist?
Revenind, multumesc mult. Exista 2 persoane speciale care m-au scos din rahat. Una nici macar nu stie ca o face. Cealalta stie, si si-a atins scopul. Jur ca nu o sa mai spun niciodata pitipoanca.Pana la urma din punctul lor de vedere si noi, astia pletosi, barbosi, "flower children" sau mai stiu eu ce, suntem tot un fel de animal in gradina zoologica . Si lor le e frica sa ne "hraneasca" sau sa se apropie, desi, am remarcat, si-ar dori deseori sa o faca.
LATER EDIT: intamplator am citit un articol al lui BadPitzi….cica tresare la auzul cuvantului pitipoanca, si o fraza care suna cam (reproduc din memorie)asa " Pitzi e al meu". Papusica, termenu’ avea vechime. Si tu esti un pic cam plina de tine. Bunicu’ il folosea in sensu; peiorativ, tu l-ai vulgarizat de tot. Fara rele intentii.
 
Se intampla lucruri misto. FOARTE misto. Si viata isi revine la normal. Azi dimineata, dupa multa vreme, m-am trezit bine dispus. Extraordinar de bine dispus. Si asta pentru ca am invatat lucruri. Cum de exemplu te poti simti bine cu straini/straine, impartind acelasi microfon la un karaoke facut intr-o chestie micuta cu pretentii de club, cum te poti simti bine cand vezi ca iti zambeste o fata pe care iti pare rau ca ai judecat-o ca fiind asa numita pitipoanca de club, si asta doar dupa infatisare. Si cu care in general nu ai fi vrut sa ai nimic de a face, tu, hipiotul pletos cu "ganduri adanci". Dar intre doua cantece interpretate mai mult sau mai putin bine, stai langa domnisoara imbracata extravagant , si vorbesti. Mult. Afli cu stupoare oarecum ca ea are ganduri, are sentimente, munceste si merge la scoala. Are probleme. Si singura posibilitate de evadare din cotidian o reprezinta seara de joi, cand se poate simti cu adevarat bine . Si cand poate scapa de toate complexele alea nenorocite pe care le avem toti in general. Se scurge seara incet, si constati si mai mirat, in sensul bun al cuvantului, ca si prietenele ei sunt tipe mai mult decat OK, comunicative, lipsite de prejudecati .Impreuna cu una din ele , in timp ca canti Green Day , dai din plete, desi nu ai fi crezut-o in stare de asa ceva. Si se simte si ea bine. Ai vrea ca seara asta petrtecuta alaturi de "pitipoancele" care beau cocteiluri sa se prelungeasca, in  clipa cand bei cu ele cot la cot de pe bar Passport to hell-uri in flacri. Si te simti bine iar, al dracului de bine. Se face aproximativ dimineata, si te desparti de fetele astea necunoscute strangandu-va in brate, fixand termene de revedere. Nu-i asa ca nu iti mai vine sa judeci?Sau sa ai prejudecati, ori retineri?Ori sa fii oarecum exclusivist?
Revenind, multumesc mult. Exista 2 persoane speciale care m-au scos din rahat. Una nici macar nu stie ca o face. Cealalta stie, si si-a atins scopul. Jur ca nu o sa mai spun niciodata pitipoanca.Pana la urma din punctul lor de vedere si noi, astia pletosi, barbosi, "flower children" sau mai stiu eu ce, suntem tot un fel de animal in gradina zoologica . Si lor le e frica sa ne "hraneasca" sau sa se apropie, desi, am remarcat, si-ar dori deseori sa o faca.
LATER EDIT: intamplator am citit un articol al lui BadPitzi….cica tresare la auzul cuvantului pitipoanca, si o fraza care suna cam (reproduc din memorie)asa " Pitzi e al meu". Papusica, termenu’ avea vechime. Si tu esti un pic cam plina de tine. Bunicu’ il folosea in sensu; peiorativ, tu l-ai vulgarizat de tot. Fara rele intentii.
 
Performante de exceptie …uitasem cum e sa ii mai aud pe irisi cantand bine, si mai ales cu placere. Exceptand momentul 2 mai de anul acesta, cand am auzit dupa multa, multa vreme "Satisfaction" in concert. Gasit intamplator filmuletul.
Cristi & Co.@ Rock ’92.
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X