Entries tagged with “poezie”.


*Aten?ie. Textul de mai jos con?ine cuvinte ?i expresii considerate de unele persoane ca fiind vulgare.

Suntem bolnavi de ejaculare precoce

Scuip?m cuvintele ca lichidul seminal

cteodat? c?tre orizont, p?rndu-ne un vagin

alteori la zenit , creznd n amorul carnal

murd?rind cu cuvinte cerul senin

Suntem bolnavi de cuvinte venerice

le ngre?o??m , aruncndu-le prea repede

ca pe un fel de antibiotice

E boala secolului , asta, s? ejacul?m vorbe

?i s? nu ne pese, s? na?te?i, voi, femei

din c?ldura coapselor voastre , din curbe

f?cute de fese rotunde ca ni?te idei,

Un le?in postcoitum, mimnd orgasmul

cnd v? vr?i intre picioarele sufletului

naivitatea celui de desupra

cnd l?sa?i pe snii vo?tri fle?c?i?i timpuriu s? se ntind?

Cuvinte slinoase, scuipate prea devreme

rnjind spart la chipurile voastre din oglind?.

Ni se ntinde machiajul , ar?t?m a curve b?trne

obosite de atta trotuar lustruit

obosite s? cear? o sut? de mii ca la barier?

doar s?-?i ridice piciorul ofilit

ca un cine.

Pn? mai ieri, st?team lini?tit. Publicul nu ar fi fost o experien?? nou?, am avut de-a face ?i cu scene,?i cu multe alte dr?cii legate de exhibi?ionism organizat pe teme date.

Numai c? azi, cnd sunt pus n fa?a faptului mplinit, cnd r?sfoiesc ziarele ?i v?d c? bebelu?ul meu, al nostru, cenaclul, e promovat, au cam nceput s?-mi tremure picioarele. Tare mi-e fric? s? nu-mi tremure ?i vocea disear?, cnd am s? v?d mul?ime de necunoscu?i, a?teptndu-se de la noi la cine-?tie-ce. Vom asista la o na?tere, prima na?tere. De?i m? simt ca o licean? la ntiul s?rut.

Cenaclul “Crea?ie f?r? obliga?ie” sau dovada c? atunci cnd ?ii cu din?ii de vise, chiar dac? toate n jur ?i sunt potrivnice, ele devin realitate. ?i le po?i atinge, le po?i pip?i. Imposibilul este posibil, nimic nu se termin? nainte de a fi nceput.

Pe voi, cei care nc? nu v-a?i s?turat s? visa?i, v? a?tept disear? la un vis frumos al meu. La orele 18:30, n ceain?ria C?rture?ti din City Park Mall Constan?a

Se scuturase de suspin

de?i tot tn?r? era

femeia nger , mic destin

uitase s? mai fie-a mea

Avea pe arip? un semn

l?sat de dragostea prea mult?

?i inima-i era de lemn

iar vie?ii-i adresa insult?

De ce m-a scos n drumul ei

de ce am ndr?znit s? zbor

cum dracu’ din mii de femei

numai de ea mi este dor.

Femeia nger a murit

pu?in n vis, pu?in real

?i-n moartea ei am reg?sit

numai un sentiment banal.

Nu am s? plng, n-am s? jelesc

Nu am s? fac o tragedie

din simplul fapt c? o iubesc

ar fi un fel de mr??vie

Ea se hr?ne?te azi cu mine

m? devoreaz? con?tient

din n?l?imile alpine

unde ?i are-apartament.

n urm? las? mii de pa?i

n urm? las? ?i parfum

Orict noi doi am fi de la?i

nu mai c?lc?m pe-acela?i drum.

Acum ceva vreme, C?rture?tii din Constan?a au lipit pe o mas? din ceain?rie un afi?. Mic, e drept, un afi? care personaliza locul, numindu-l masa poetului. Cu siguran??, cei care a?i trecut pe acolo a?i remarcat caietul mare, ro?u, plin de poezie, n care scriau cei care sim?eau altcumva. Cuvntul nu este chiar pentru oricine, cuvntul este pentru oamenii care simt. A venit acum, n pragul s?rb?torilor de iarn?, vremea ca voi , cei care a?i stat la ad?postul anonimatului, s? da?i glas literelor. Ai scris vreodat? n caietul poetului? Cu un ceai cald n fa??, n C?rture?ti sau acas?, ai scris vreodat? o poezie, proz?, ai n?irat vorbe sincere pe o hrtie? Dac? da, te a?tept?m miercuri, 9 decembrie , la C?rture?ti Constan?a, undeva pe la orele 18:30, s? ne ar??i c? mai crezi n frumos ?i c? nu te ru?inezi de asta. Nu vei fi singur, mul?i al?ii ca tine vor face un lifting cuvntului, mul?i ?i vor citi pentru prima dat? scrierile n public, unora poate le va tremura glasul, dar, nu-i a?a, toate trebuie s? aib? un nceput. Nu suntem un cenaclu,scor?os, cu critici ?i priviri piezi?e, ?i nu judec?m, suntem doar o ntlnire a celor care au ceva de spus, ne numim Crea?ie f?r? obliga?ie ?i vrem s? cre?tem, s? ne transform?m ntr-o palm? bilunar? dat? rutinei zilnice impus? de destul de ntunecatul secol XXI. Ne vor onora cu prezen?a ?i poe?i const?n?eni deja consacra?i, care vor dovedi c? au r?mas oameni, chiar dac? pu?in mai cunoscu?i. A?adar, miercuri , 9 decembrie, n mai-mult-dect libr?ria ceain?rie C?rture?ti Constan?a, dac? ai risipit cerneal? cu folos, las?-ne un semn, transform? verbele, substantivele ?i gramatica ntr-o gur? de aer proasp?t ?i tare, pe care s? o sorbim ntre cei ca noi.

Rndurile cu mul?umiri, c? am v?zut pus pe picioare un vis al meu de acum ceva vreme, le voi umple ntr-o ordine aleatorie.A?adar,

D?nu?, cel mai mare filosof de crcium? pe care l-a putut da istoria contemporan? umanit??ii.

Don’?oara Raluca, mare tartor pe la C?rture?ti, care ne ia sub aripa ei, ne d? acoperi? ?i loc de stat, ba pe deasupra ?i sigla lor, c? le place de noi.

Dina, Simona sau mai ?tiu eu cum ?i zice, mare artist plastic ?i elastic , pentru afi?.Serios, fata asta e genial?, uite numa’ ce poze faine face.

Restul e t?cere, cum s-ar zice. Mul?umiri cuiva c? exist?, acolo, undeva. Att. V? a?tept miercuri.

Era s? uit. Pentru vreo confirmare de participare, las? ?i tu un comentariu. Sau un mail. Ceva.

afisgata.jpg

De prim?var?, mi-amintesc foarte pu?ine
De mun?i aproape nu mai ?tiu nimic
Ori min?ii mele e ceva ce nu-i convine
Ori timpul ?sta s-a f?cut prea mic

De tine ?tiu numai c? nu mai e?ti
St? patul desf?cut pe jum?tate
Miroase-a Tine, cred c? b?nuie?ti
Miroase-a noi ?i a absurditate.

De dragoste am cam uitat de tot
Cuvintele se fac izvor, ?i-mi zac pe buze
Eu doar acela?i simplu matelot Le las s? se strecoare prin ecluze.

De mare, parc?-mi amintesc un val
Unde c?lcase glezna ta odat?,
C?lciul t?u, mic ?i oval
?i dragostea aproximat?.

Domnule doctor , bine v-am g?sit
V?d c? purta?i aceia?i masc? alb?
Ca atunci cnd m-a?i adus pe lume.
Parc? a?i mai albit pu?in, totu?i, parc?
Buzunarele halatului sunt mai nc?p?toare
S? intre-n ele cteva sute de lei, ?i un curcan .
Domnule doctor, am s? v? ntind
Problema mea pe masa de opera?ie
S? o diseca?i cum numai voi, doctorii, ?ti?i s? o face?i.
Am nevoie de un ficat nou, unul frumos,
S? luceasc? sub lampa scialitic?
?i s? nu miroas? a vin vechi.
Nu m? ntreba?i cum de duhne?te ficatul meu
A?a, a bai? ?i a fezandare, ?i cum de carnea mea
Arat? de parc? ar fi stat la afum?toare
Nu m? ntreba?i de ce m? cred zeu
Mai bine pune?i mna aia noduroas? la treab?
Domnule doctor,
?i din lista de transplanturi, coase?i n mine ?i un suflet nou,
Unul a?a, pe la ?aisprezece ani, de copil cuminte ?i prost
Suflet d-?la incapabil s? simt? altceva n afar? de sete ?i foame
mi-ar prinde bine ?i un creier, doctor must?cios
m?celar de porci ?i scroafe vii, dac? tot ntrebi
unul mai u?or ?i mai neted, numai ai grij?
s? nu-mi strici ?easta cnd ai s?-l vri n?untru.

Ast?zi, pentru pu?in? vreme, se deschisese cerul
Din el ngerii blonzi ?i i?eau, unul cte unul, capul
To?i buc?la?i, cu ochii alba?tri, suflnd n goarne
Dar parc? era prea mult zgomot
A?a c? mi-am stins sub c?lci ?igara
Trgndu- cerului fermoarul la loc.
Sta?i acolo, b?i, ngerilor,
La noi, pe P?mnt, nu e loc ?i pentru voi
Nu e aer ?i pentru voi.
Aici oamenii iubesc, ur?sc, m?nnc? pe s?turate
Fumeaz?, beau rachiu ?i se mperecheaz? iepure?te
La noi, urtul e frumos, nu ca la voi n cer .
La noi albul e negru, dragostea se tr?ie?te cu ur?
La noi oamenii mor, nu ca la voi n cer
Unde uita?i s? mai nchide?i ochii.
ngerii se f?ceau c? nu aud, b?tnd zgomotos din aripi
Rupeau cerul n alt? parte, coborau ?i mai mul?i
Cntau ?i mai tare
Cu fiecare palm? de cer l?sat? n urma penelor lor
Li se ntuneca privirea
Iubeau cu ur?
Unii fumau, ceai mai curajo?i ncepeau s? bea rachiu
Pn? cnd primul dintre ei a calcat pe p?mnt, sngerndu-i t?lpile.
B?i, ce e aici la voi, pe P?mnt
De ce mi soarbe ??rna sngele?
E nsetat? de snge de nger, de nger-om
De snge de om cu pene .
Undeva, departe, sub cerul care c?dea
Odihnind pe sc?frlii chele,
Caii nechezau a sfr?it de lume.

m-am uitat pe mine, undeva departe
am uitat ca noaptea nu mai naste noapte
am sters ziua-n iris, am nascut idei
si din lumea asta , am ucis femei

sute, mii, suave, poate numai zeci
le-am facut sa fie, palide si reci,
am cules in palma zilele de mai
ti le-am daruit, doar ca sa mai stai

un minut, o zi, o vara , o viata
sa te am aproape, sa-mi fii dimineata
pranz si inserare, mic dejund si cina
frigul si caldura, bezna si lumina

m-am uitat pe mine ca si cum n-am fost
Scotocind aiurea dup-anume-un rost
cu limba de viata, am lasat in scris
sa raman cu tine, sa ma-nchid in vis

Timpul nu mai stie unde-i este locul
Ielele-au uitat sa aprinda focul
Clipele se scurg pe-un cadran de ceas
ce urmeaza maine , noua ne-a ramas

Un apus timid , o-nserare-albastra
Am sa ti le-atarn maine la fereastra
Prefa-le-n saruturi , fa-le vesnicie
Strange intre buze ora ce-o  sa vie.
 

m-am uitat pe mine, undeva departe
am uitat ca noaptea nu mai naste noapte
am sters ziua-n iris, am nascut idei
si din lumea asta , am ucis femei

sute, mii, suave, poate numai zeci
le-am facut sa fie, palide si reci,
am cules in palma zilele de mai
ti le-am daruit, doar ca sa mai stai

un minut, o zi, o vara , o viata
sa te am aproape, sa-mi fii dimineata
pranz si inserare, mic dejund si cina
frigul si caldura, bezna si lumina

m-am uitat pe mine ca si cum n-am fost
Scotocind aiurea dup-anume-un rost
cu limba de viata, am lasat in scris
sa raman cu tine, sa ma-nchid in vis

Timpul nu mai stie unde-i este locul
Ielele-au uitat sa aprinda focul
Clipele se scurg pe-un cadran de ceas
ce urmeaza maine , noua ne-a ramas

Un apus timid , o-nserare-albastra
Am sa ti le-atarn maine la fereastra
Prefa-le-n saruturi , fa-le vesnicie
Strange intre buze ora ce-o  sa vie.
 

Doua
retorte
fierbeau in doua colturi ale beciului intunecos si rece
fierbeau, si aburii lor urcau in singurul alambic
pana cand lacrimile tarandu-se, rupandu-se
si impreunandu-se din nou
se intalneau undeva la mijloc, contopindu-se ,
intr-un flux continuu
varsandu-se peste piatra filosofala
din piatra asta, incepea sa curga sange
si piatra batea ca o inima, piatra
arata
ca o inima, mirosea
a liliac si munte
nu mirosea insa a sange
dar era calda ca
o
inima
de aur, o inima galben de rosie
retortele ardeau uitate pe flacara vie.

*Da, stiu, sunt atat de simplu incat as putea sa fiu monocelular si nu s-ar simti nici o diferenta Si previzibil .
 

show_30cfea011a14ec(448, 46);

Walter Ghicolescu – Vrajitorul

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X