Entries tagged with “Luna plina”.


Pentru a doua oara. Zaceam intins intr-un fotoliu, exilat oarecum  din casa. Si ochii mi-au cazut pe coperta vernil, simpla, cu o silueta abea perceputa. Mergea cu o tigara si o bere, asa ca am deschis-o. "Totul se intapla acum 4 ani….", dar cata realitate cruda intr-o carte. Devoram pagina cu pagina, ondinismul si scatofilia nu mai pareau atat de dranjante, in descrierile cu lux de amanunte. Cupluri care se
                                                                 Scena din "Bitter Moon"
 
impreuneaza pe taramul imaginar, oameni care intreprind activitati reprobabile pentru societate doar spre a iesi din banalitate, dorinta de mai mult. Sunt adevaruri universale amare ca fierea intr-adevar, 5 zile peste care treci cu greu, 5 zile de tumult si inclestare a nervilor intr-un ring mic, plutitor. Cu greu poti sa nu te regasesti in trairile unuia din personaje, si dincolo de nota de macabru , de sordid, cand mintea mi-era obosita, am citit "Luni de fiere" ca pe un roman de dragoste, in toate felurile.Se facuse tarziu, si am adormit cu capul pe cartea ramasa undeva la jumatate. Azi dimineata, zgomotul infernal al unui suvoi necontenit de apa m-a trezit. Si nu m-am putut abtine sa nu ma invalui din nou in fum de tigara, continuand sa sorb randurile. Ploua, ploua ca in ceasul de apoi, si presimteaam cum se apropie sfarsitul, pe care il stiam deja, dar il redescopeream sub alta forma, aceea a naivitatii umane. Un El adus la disperare de o Ea, un El si o Ea ce credeau ca se iubesc, si un epilog in care se demonstreaza ca totul era o mare punere in scena, un balci cu corturi rupte si peticite. Ei, marii castigatori , ele nimic altceva decat doua curve. E o scriere ca un cutit, cea a lui Bruckner , iti demoleaza sistemele de valori sistematic, pana nu mai ramane nimic din tine, doar ca apoi sa te reconstruiasca. Incepi sa dai credit celor doua femei, un unele clipe blamezi barbatii, le plangi de mila si unora si altora in aceeasi masura. Si lumina abea filtrata printre jaluzele imi dadu de stire ca ploaia asta nebuna nu are de gand sa se opreasca, cel putin in lunile de fiere. Si da, ca o coincidenta, era luna plina. Plina, si amara si ea.
Astazi, Cristi Minculescu va fi supus operatiei de transplant hepatic. Si am strania senzatie ca se opereaza un  apropiat al meu, un membru al familiei. Asistam in ultima vreme, neputinciosi in fata timpului, la trecerea in nefiinta a valorilor adevarate ale tarii. Si azi mai mult ca niciodata am o strangere de inima, asteptand infrigurat rezultatul operatiei. Pentru ca este unul din oamenii cu care am crescut, Cristi este simbol al catorva generatii bune, Iris mi-au parut tot timpul a fi dintotdeauna existenti. Si ar fi absolut neplacut sa se intample ceva, nu atat de curand. Sa plece dintre noi numai cand va fi vremea, mai au inca multe de zis, sunt inca atatia care nu s-au sarutat pe "Matase alba ", atatia care nu si-au scuturat pletele necrescute inca pe "Somn bizar",si  cea mai frumoasa muzica inca nu a fost scrisa.
Fa-te bine, Cristi! 

show_e61729d6a319bf(448, 46);

Iris-floare de iris

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X