Morfina din litera A

Ce faci când te mănâncă în fund, da zdravăn aşa?
Te scarpini. Sau te măriţi la douaj de ani. Azi, stând aşa la o cafea şi încercând
să desluşesc tâlcul unei dobitocenii de film despre drepturile omului, făcut de
un evreu despre un evreu (nu-s antisemit nicidecum, numai că uneori devine
agasantă ideea asta pe care unii încearcă să o inoculeze cum că au murit la
Holocaust nu ştiu câte miliarde de purtători de cuc circumcis, deşi realitatea
istorică nu sta aşa deloc), în cadrul festivalului care numa’ a festival nu
arata numit One World România, în care se pun în cârciumi documentare prost făcute…
băi stai aşa că mi-am pierdut ideea. Bun, revenind, stând eu aşa, discutând cât
de jeg literar mi se pare uneori Murakami, noul Coelho, una bucată amică pomeneşte
în treacăt că a fost măritată anu’ trecut. Cu acte-n regulă, cu bocitoare, cu
toate acareturile necesare. Ba chiar şi ofiţer de stare civilă cu steag
ros-galben-albastru pus de-a curmezişu’ pe piept.

Moment în care mie mi-a picat oarecum înspre-n
jos chestia care-mi ţine loc de faţă. "Mă fată, glumeşti, nu?"

"Ba deloc". Zic eu către mine "băăăă,
ai trăit degeaba de nu te-ai măritat, pardon însurat şi tu la 20 de ani
". Şi asta mi-a prilejuit o cugetare despre cum dragostea trece şi prin
creier uneori dom’le. Că dacă n-ai, n-are săraca pe unde să treacă. Expunem
situaţia. Tu abia scăpată de coşurile datorate pubertăţii tardive, probabil
virgină, studentă, stătătoare la mama şi la tata în colibă. El de-un leat cu
tine, încă puber, cu tuleiele răsărite, la fel de student. Vă cunoaşteţi, vi
se pare că vă iubiţi, şi-n  graba
mare, în prag de primăvară, vă decideţi să faceţi analizele HIV necesare la
starea civilă. Mă, câtă dobitocenie să zaca-n doi oameni cu mintea încă necoaptă?
A!, Şi asta numa’ de dragul de-a avea acte, căci tu încă stai la mă-ta acasă,
el la fel. O fi fost plăcerea lor să parcheze maşinuţa în garaj în deplină
legalitate? Că dragostea cât de mare-ar fi nu te prosteste-n aşa hal. Deznodământul
este evident, la sfârşitul verii se cam pronunţase ăla negru îmbrăcat ca un popă,
dar care nu-i popa şi are şi-o cravată albă atârnată la beregată, cu hotărâre
definitivă şi irevocabilă de divorţ din culpă comună, motivată cu
"nepotrivire de caracter" probabil. Adevăratul motiv o fi fost ca ea
avea un nou acces de acnee. Şi jur că dacă stai de vorbă cu ea ai zice că-i un
om sănătos la cap. Tare fain îi să îţi faci gajiu, şi dimineaţă când se trezeşte
în patul tău de fiinţă de 21 de ani, nelicenţiata încă în cine ştie ce ştiinţe
economice, să zărească pe noptieră hotărârea de divorţ. "Auzi, da tu ai început
tare de mică treaba. D-ăia mici cu capu’ ţuguiat, mâncători de lapte şi mere cu
biscuiţi sper că n-ai, nu?". Şi-apoi să se întrebe ea în barbă " O fi
alergător la sută de metri garduri şi avea antrenament de dimineaţă, de-a fugit
aşa de la mine? Şi stau la etaju’ 7".

 

Se inrevedea un drum lung. Foarte lung. 7 dimineata, asteptand trenul in gara din Constanta. Lume pestrita, cei mai multi plecau " de la mare" acasa. Eu plecam de acasa. Cu un rucsac si multe vise ingramadite in el, langa pachetelul cu snitele si termosul soacra-mii plin cu cafea fierbinte, cu care ma opaream de fiecare data cand o gustam. Constanta-Bucuresti, drum fara peripetii. Am cedat locul unui cuplu undeva pe la Fetesti, mutand-ma langa un mecanic de avioane pensionat de la baza aeronautica de la Kogalniceanu. As fi vrut sa am rabdare in a-i ascuulta intreaga viata, insa am ajuns la Bucuresti cu o intarziere destul de mica,in conformitate cu standardele CFR. McDonald, desi insupoprtabil in general, a devenit sala de asteptare, cu o Cola neatinsa in fata si cateva cutii de Tuborg(altceva nu aveau).Doua femei in drum spre Brasov s-au asezat langa mine, si din vorba in vorba am aflat despre neimplinire sexuale ale uneia:avea prietenul impotent. Am compatimit-o de forma numai, gandind " asa iti trebuie daca nu stii sa alegi".Aia mica si Rux au ajuns intr-un sfarsit din Tulcea, si asteptarea a devenit putin mai suportabila, pana la orele 5 fara un sfert.    Bucuresti Nord- Viena, cu oprire in Sighisoara. Drum destul de lung, imblanzit de converstaie placuta cu Ela,plus cateva bidoane de berica, din Bucuresti, apoi Brasov, Brasov in care magazinul de pe peron a fost luat cu asalt de umatate din calatorii trenului, majoritatea in acelasi drum spre Sighisoara, Un Feri baci mic cu deficiente de exprimare in limba romana s-a cam facut praf si pulbere pe la jumatea drumului. In rest fara ceva special. Ma intrebam numai daca domnisoara cu afinitati francofone (avea un francez langa ea nu de alta) era gravida sau numai extrem de dolofana. Sighisoara la coborare mi-a amintit de Constanta estivala: "cazare cazare?" Mi se oferea un loc in camera ridicata la rosu, in paturi citez " cu perdelute". Cum dreaq vine aia? Paturi model cabina de dus improvizata? Am ales ca loc de intindere a garsonierei portabile de 3 persoane, recte minunatul si impermeabilul meu cort, livada unei tanti ce ne-a luat cu masina, si ne-aa facut o presupusa reducere la tariful de campare cu 50 de mii (vechi), de care ne-a rugat sa nu face caz langa altii .( de fapt toti campau cu aceiasi bani, era doar o strategie de marketing).Am ajuns, livada decenta, aproximativ aproape de cetate, numai ca situata pe un dela la Cuca Macaii, und eaveai nevoie de scule pentru alpinism sa ajungi. Am intins cortul, am luat copilul de manuta si am plecat spre cetate.Urmatorul post cand pun in ordine cronologica si celelalte amintiri. Inclusiv momentul cand m-am insurat. Promit

LATER EDIT: nu am mai scris despre bucuria revederii cu Pisica in Bocanci ( de aceasta data in bocanci la propriu) pentru ca se subintelege. 

Se inrevedea un drum lung. Foarte lung. 7 dimineata, asteptand trenul in gara din Constanta. Lume pestrita, cei mai multi plecau " de la mare" acasa. Eu plecam de acasa. Cu un rucsac si multe vise ingramadite in el, langa pachetelul cu snitele si termosul soacra-mii plin cu cafea fierbinte, cu care ma opaream de fiecare data cand o gustam. Constanta-Bucuresti, drum fara peripetii. Am cedat locul unui cuplu undeva pe la Fetesti, mutand-ma langa un mecanic de avioane pensionat de la baza aeronautica de la Kogalniceanu. As fi vrut sa am rabdare in a-i ascuulta intreaga viata, insa am ajuns la Bucuresti cu o intarziere destul de mica,in conformitate cu standardele CFR. McDonald, desi insupoprtabil in general, a devenit sala de asteptare, cu o Cola neatinsa in fata si cateva cutii de Tuborg(altceva nu aveau).Doua femei in drum spre Brasov s-au asezat langa mine, si din vorba in vorba am aflat despre neimplinire sexuale ale uneia:avea prietenul impotent. Am compatimit-o de forma numai, gandind " asa iti trebuie daca nu stii sa alegi".Aia mica si Rux au ajuns intr-un sfarsit din Tulcea, si asteptarea a devenit putin mai suportabila, pana la orele 5 fara un sfert.    Bucuresti Nord- Viena, cu oprire in Sighisoara. Drum destul de lung, imblanzit de converstaie placuta cu Ela,plus cateva bidoane de berica, din Bucuresti, apoi Brasov, Brasov in care magazinul de pe peron a fost luat cu asalt de umatate din calatorii trenului, majoritatea in acelasi drum spre Sighisoara, Un Feri baci mic cu deficiente de exprimare in limba romana s-a cam facut praf si pulbere pe la jumatea drumului. In rest fara ceva special. Ma intrebam numai daca domnisoara cu afinitati francofone (avea un francez langa ea nu de alta) era gravida sau numai extrem de dolofana. Sighisoara la coborare mi-a amintit de Constanta estivala: "cazare cazare?" Mi se oferea un loc in camera ridicata la rosu, in paturi citez " cu perdelute". Cum dreaq vine aia? Paturi model cabina de dus improvizata? Am ales ca loc de intindere a garsonierei portabile de 3 persoane, recte minunatul si impermeabilul meu cort, livada unei tanti ce ne-a luat cu masina, si ne-aa facut o presupusa reducere la tariful de campare cu 50 de mii (vechi), de care ne-a rugat sa nu face caz langa altii .( de fapt toti campau cu aceiasi bani, era doar o strategie de marketing).Am ajuns, livada decenta, aproximativ aproape de cetate, numai ca situata pe un dela la Cuca Macaii, und eaveai nevoie de scule pentru alpinism sa ajungi. Am intins cortul, am luat copilul de manuta si am plecat spre cetate.Urmatorul post cand pun in ordine cronologica si celelalte amintiri. Inclusiv momentul cand m-am insurat. Promit

LATER EDIT: nu am mai scris despre bucuria revederii cu Pisica in Bocanci ( de aceasta data in bocanci la propriu) pentru ca se subintelege.