Entries tagged with “fumat”.


In dimineata asta,  undeva pe la ora 6, m-am trezit. Putin buimac, putin adormit, miscandu-ma in tigara fumata, m-a napadit o bucurie nemasurata, o bucurie nostalgica. Pentru ca la prima tigara, dincolo de filtru si fum , am regasit gustul verii din Vama Veche, cand aerul rece imi patrundea in narile frematande  impreuna cu fumul gros. Si vara avea gust.
 Asa s-ar putea rezuma starea de azi. Stare de vin fiert , si de ascultat Suzi Quattro, Janis, Grateful Dead. Starea de stat degeaba in Vama, la etaj, langa sobita aia cu butelie care scoate un sunet ciudat. Si am sa ma aplec deasupra canii cu vin, narile au sa imi fremete, si voi sorbi cu nesat aburii mirosind a scortisoara. E locul in care ma simt bine din motive personale, e locul in care pot sa fiu eu, singur, fara nimeni care sa traga de mine. Si unde imi permit sa ma asez langa fereastra si sa privesc masinile curgand pe bulevard, sa vad ploaia sau zapada cum se scurg pe geam, dincolo de perdele. Si sa nu ma intrebe nimeni nimic, de ce sunt singur, de ce tac, de ce privesc undeva departe, prin pereti, prin oameni. Azi ma regasesc, explorarea aia demna de un Indiana Jones sentimental s-a terminat, odata cu toamna. Las in urma un om, am regasit cu bucurie altul. In acorduri parfumate de demisec, rose, poezie picurata din suflet pe hartie, pe servetele , pe etichete , insotite de promisiunea ca am sa devin mai bun. Si ma voi obliga sa zambesc, si sa resuscitez cuvintele frumoase pe care le aveam odata pentru oricine.
Daca ma vei vedea invaluit in fumul albastriu al   unei tigari, o voi face doar pentru a-mi ascunde chipul brazdat de timp. Si pentru a imi potoli tusea tabagica, spre a fi in stare sa mangai consoanele si vocalele
Scriitura ca balsam pentru suflet…ori cel putin asta credeam pana acum. Anunt cu bucurie ca in mai putin de o luna va vedea lumina tiparului volumul "Amintiri dintr-o vara nebuna". Reciteam intamplator poezii vechi, poezii noi si foarte noi, si mi-am dat seama de un fapt ingrijorator. Scriu doar cand sunt frustrat, nervos, iritat….si a rasarit un pui de intrebare…De ce  mama dracu’ sa scriu poezie a ajuns cel putin pentru mine un fel de ghena, de canal colector, de fosa septica in care imi deversez propriile neimpliniri. Si mai am si tupeul de a le face publice. Aseara, citind cateva versuri cineva mi-a spus "ma infectezi cu tristete". Asa sa fie? Daca da, jur ca nu este voita aceasta actiune, dar pur si simplu cand sunt toate bune si frumoase scriu MULT mai mizerabil decat atunci cand sunt trist sau visator. Nu am pretentia de a face arta, dar arta in general ar trebui sa fie apanajul euforiei, bucuriei creatoare.Asa era….odata. Sa fie vinovata, nu stiu daca in sensul bun sau rau, lumea in care ne invartim? Sa apuna sentimentele frumoase odata cu apusul omenirii. "amurgul zeilor", sau amurgul muzelor, l-om trai acum? Nu este  corect pentru poezie sa zgarii hartia cu mana tremurand, sau sa nenorocesc mai nou tastele lovindu-le cu putere, scrasnind din dinti. La fel cum nu este coret ca pictorul sa azvarle culorile spasmatic, sau muzicianul sa imprastie notele peste versuri negre despre despartiri sau moarte. Dar….lumea degenereaza in ceva ce peste generatii va fi analizat ca un fenomen de tip "boala secolului XXI". O boala de tip Van Gogh .
 
Scriitura ca balsam pentru suflet…ori cel putin asta credeam pana acum. Anunt cu bucurie ca in mai putin de o luna va vedea lumina tiparului volumul "Amintiri dintr-o vara nebuna". Reciteam intamplator poezii vechi, poezii noi si foarte noi, si mi-am dat seama de un fapt ingrijorator. Scriu doar cand sunt frustrat, nervos, iritat….si a rasarit un pui de intrebare…De ce  mama dracu’ sa scriu poezie a ajuns cel putin pentru mine un fel de ghena, de canal colector, de fosa septica in care imi deversez propriile neimpliniri. Si mai am si tupeul de a le face publice. Aseara, citind cateva versuri cineva mi-a spus "ma infectezi cu tristete". Asa sa fie? Daca da, jur ca nu este voita aceasta actiune, dar pur si simplu cand sunt toate bune si frumoase scriu MULT mai mizerabil decat atunci cand sunt trist sau visator. Nu am pretentia de a face arta, dar arta in general ar trebui sa fie apanajul euforiei, bucuriei creatoare.Asa era….odata. Sa fie vinovata, nu stiu daca in sensul bun sau rau, lumea in care ne invartim? Sa apuna sentimentele frumoase odata cu apusul omenirii. "amurgul zeilor", sau amurgul muzelor, l-om trai acum? Nu este  corect pentru poezie sa zgarii hartia cu mana tremurand, sau sa nenorocesc mai nou tastele lovindu-le cu putere, scrasnind din dinti. La fel cum nu este coret ca pictorul sa azvarle culorile spasmatic, sau muzicianul sa imprastie notele peste versuri negre despre despartiri sau moarte. Dar….lumea degenereaza in ceva ce peste generatii va fi analizat ca un fenomen de tip "boala secolului XXI". O boala de tip Van Gogh .
 

Mi se intampla lucruri ciudate. Ciudat de amuzante. Cum ar fi sa va treziti si voi dimineata, si ca orice om al zilelor noastre , in loc sa bagati capul in cutia postala, sa va deschideti e-mailul. Si sa gasiti mare si labartat in Inbox un mesaj…nu, nu orice fel de mesaj, ci unul de la Dumnezeu. Scria mare si clar …Sender: Dumnezeu, Subject: Mesaj de Sus. Poate locuieste la munte, cine stie. Sau intr-un bloc turn. Involuntar, mi-a venit in minte reclama de la Zapp EVDO, modemu’ ala de net foarte "rapid". Deja il vedeam pe Dumnezeu ca in reclama, plictisit de dimineata, mormaind in barba "Hai ma sa ii raspund astuia, ca m-am plictisit de cand ma roaga sa ii dau aia si aia, si ailalta". Ar fi fost o noua modalitate de comunicare intre Dumnezeu si oameni. Nu tu Biserica, nu tu popi. Te asezi la calculator, si vorbesti cu Dumnezeu pe mail. Sau pe mess, daca ai noroc sa il prinzi online, si nu sta pe invizibil. Asadar, deschid mesajul. Ma asteptam sa imi spuna ca azi  o sa castig la Loto, ca o sa am casa mea, o sa ma umplu de bani si o sa imi regasesc pacea sufleteasca. Pentru ca asta ii cerusem de multa vreme. E drept, nu mi-am luat bilet la 6 din 49, da’ poate gaseam unul castigator aruncat pe jos. Citesc mailu’, si aflu cu stupoare ca Iisus Hristos s-a reincarnat in Romanica. Deci tot noi suntem poporul ales:). Si ca zilele cele mai de pe urma ale Apocalipsei se apropie. Pai bine, Doamne, da tu in loc sa ma inveselesti imi spui d-astea? Mai jos, acelasi Dumnezeu imi recomanda cartea scrisa de El. Numita simplu Autobiografie . Io-e bre ca s-a apucat Doamne Doamne de scris. Poate scoate si ceva gen Harry Potter, ori niste romane de dragoste gen Sandra Brown. Si jos de tot, semneaza in clar: Messia Iisus Hristos , usor pleonastic, dat fiind Hristos este o traducere din ebraica a lui Messia. Deci campanie demarketing cu spam la greu.
Doamne, intortocheate sunt IP-urile tale

Mi se intampla lucruri ciudate. Ciudat de amuzante. Cum ar fi sa va treziti si voi dimineata, si ca orice om al zilelor noastre , in loc sa bagati capul in cutia postala, sa va deschideti e-mailul. Si sa gasiti mare si labartat in Inbox un mesaj…nu, nu orice fel de mesaj, ci unul de la Dumnezeu. Scria mare si clar …Sender: Dumnezeu, Subject: Mesaj de Sus. Poate locuieste la munte, cine stie. Sau intr-un bloc turn. Involuntar, mi-a venit in minte reclama de la Zapp EVDO, modemu’ ala de net foarte "rapid". Deja il vedeam pe Dumnezeu ca in reclama, plictisit de dimineata, mormaind in barba "Hai ma sa ii raspund astuia, ca m-am plictisit de cand ma roaga sa ii dau aia si aia, si ailalta". Ar fi fost o noua modalitate de comunicare intre Dumnezeu si oameni. Nu tu Biserica, nu tu popi. Te asezi la calculator, si vorbesti cu Dumnezeu pe mail. Sau pe mess, daca ai noroc sa il prinzi online, si nu sta pe invizibil. Asadar, deschid mesajul. Ma asteptam sa imi spuna ca azi  o sa castig la Loto, ca o sa am casa mea, o sa ma umplu de bani si o sa imi regasesc pacea sufleteasca. Pentru ca asta ii cerusem de multa vreme. E drept, nu mi-am luat bilet la 6 din 49, da’ poate gaseam unul castigator aruncat pe jos. Citesc mailu’, si aflu cu stupoare ca Iisus Hristos s-a reincarnat in Romanica. Deci tot noi suntem poporul ales:). Si ca zilele cele mai de pe urma ale Apocalipsei se apropie. Pai bine, Doamne, da tu in loc sa ma inveselesti imi spui d-astea? Mai jos, acelasi Dumnezeu imi recomanda cartea scrisa de El. Numita simplu Autobiografie . Io-e bre ca s-a apucat Doamne Doamne de scris. Poate scoate si ceva gen Harry Potter, ori niste romane de dragoste gen Sandra Brown. Si jos de tot, semneaza in clar: Messia Iisus Hristos , usor pleonastic, dat fiind Hristos este o traducere din ebraica a lui Messia. Deci campanie demarketing cu spam la greu.
Doamne, intortocheate sunt IP-urile tale

Stai asa ca acum am vazut. Stire si mai imbucuratoare.  Harry Tavitian si Cserey Csaba canta in Club Doors Constanta. Mai bine nici ca se putea. Dumininca, 12 octombrie. Neasteptat, nu am mai vazut un concert de calitate de ceva vreme. Eternii Iris in Phoenix , Erectia 5 nu mai stiu pe unde. Jalnic la capitolul spectacole. Insa uite ca se poate. Poate la Andries nu ajung. Dar Harry nu se rateaza cu una cu doua. Imi ttrag cipilica mea in care seman a evreu dupa holocaust , tutun, coniac , si am sa imi umplu sufletul de bucurie. Cineva? Ceva? Va incurcati?In plus, Doorsul arata mult mai decent de cand cu renovarea. Atmosfera…nu stiu..mai intima..putin altfel. Si fumul pluteste prin aer parca mai lenes ca niciodata.

Traducere din Austin Ounce, "Schimonosirea veacului cel din urma"

 
"Inocenta a murit . Traiasca resemnarea. Sau post scurt despre cum poti sa iti pierzi sufletul de copil intr-o clipa. Si despre cum iti dai seama. Cand ajungi acasa, respiratia iti miroase a alcool . O simti si tu, dar refuzi ideea asta. Tu nu bei de nevoie. ori cel putin asa iti place sa crezi. Dar ai baut, si totusi nu esti defel euforic. Stai cu ochii mari, beliti si poate inlacrimati, si privesti in gol. Nu s-a oprit lumea aici. Ai tras un loz necastigator. L-ai despaturit extatic si te-ai uitat la el. Ai citit CASTIGATOR. Idiotule, mai era o mica parte din el nedesfacuta. O silaba iti schimba viata. Mai scria pe o margine, aproape ilizibil, un NE. De ce esti nebun, de ce  ai dat toti banii pe loterie . Nu ai mai ramas decat cu banii de o vodka ieftina, inconstientule. Si aia te face sa zambesti fortat. Te face sa iti pierzi mintile pentru o clipa. Nu esti vesel, si tot ce o sa obtii o sa fie o durere de cap. Lucrurile mici nu te mai fac sa zambesti. De ce ? Ti-ai pierdut inocenta, ti-ai pierdut sclipirea aia din ochi pe care o vedeau oamenii, si isi dadeau seama ca iti  placea sa traiesti. Ochii ti s-au stins deodata, ai jucat si ai pierdut. Acum tot ce  pot vedea oamenii e privirea ta tulbure, atunci cand ajungi acasa si te descalti cu greu, duhnind a carciuma. Adu-ti aminte, omule. Nu ai sa mai fii copil niciodata."

Traducere din Austin Ounce, "Schimonosirea veacului cel din urma"

 
"Inocenta a murit . Traiasca resemnarea. Sau post scurt despre cum poti sa iti pierzi sufletul de copil intr-o clipa. Si despre cum iti dai seama. Cand ajungi acasa, respiratia iti miroase a alcool . O simti si tu, dar refuzi ideea asta. Tu nu bei de nevoie. ori cel putin asa iti place sa crezi. Dar ai baut, si totusi nu esti defel euforic. Stai cu ochii mari, beliti si poate inlacrimati, si privesti in gol. Nu s-a oprit lumea aici. Ai tras un loz necastigator. L-ai despaturit extatic si te-ai uitat la el. Ai citit CASTIGATOR. Idiotule, mai era o mica parte din el nedesfacuta. O silaba iti schimba viata. Mai scria pe o margine, aproape ilizibil, un NE. De ce esti nebun, de ce  ai dat toti banii pe loterie . Nu ai mai ramas decat cu banii de o vodka ieftina, inconstientule. Si aia te face sa zambesti fortat. Te face sa iti pierzi mintile pentru o clipa. Nu esti vesel, si tot ce o sa obtii o sa fie o durere de cap. Lucrurile mici nu te mai fac sa zambesti. De ce ? Ti-ai pierdut inocenta, ti-ai pierdut sclipirea aia din ochi pe care o vedeau oamenii, si isi dadeau seama ca iti  placea sa traiesti. Ochii ti s-au stins deodata, ai jucat si ai pierdut. Acum tot ce  pot vedea oamenii e privirea ta tulbure, atunci cand ajungi acasa si te descalti cu greu, duhnind a carciuma. Adu-ti aminte, omule. Nu ai sa mai fii copil niciodata."
Femeile sunt tulbur?toare, de cele mai multe ori. Trec de la st?ri euforice la depresii adnci atunci cnd nu te a?tepti. Sunt ca o furtun? iscat? din senin pe marea lini?tit?. ?i au darul de a te face s? te sim?i intr-o oarecare m?sur? vinovat . Vinovat c? exi?ti, vinovat c? ai nimerit cumva n via?a lor ?i le-ai bulversta existenta.Dar este o vinov??ie pl?cut?, un sentiment ca un foc la gura sobei iarna, atunci cnd vii inghe?at din z?pad?, o vinov??ie care te face ntr-un fel s? te bucuri c? exi?ti, ?i s? te intrebi dac? ai putea s? le faci existen?a mai placut?. Femeile sunt constanta enigm?. Te ntrebi de ce uneori te s?rut? ap?sat, cu ur? si cu sentimentul ce ?i se cuib?re?te n suflet c? mine va pleca, ?i alteori buzele lor se apropie de buzele tale tandru , iar atunci cnd se ating, sim?i c? ai putea s? mb?trne?ti lnga ele, avnd in fa?a ochilor deja nepo?i ?inndu-i pe genunchi si spunndu-le pove?ti.?i ntreb?rile d?inuie peste timp, ?ie ?i se poleiesc tmplele cu argint , iar r?spunsurile se lasa a?teptate. Poate pentru c? a?a a fost s? fie. Poate pentru c? unii dintre noi, f?r? a face nimic, am primit prea mult.
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X