Entries tagged with “Folk”.


E nc? diminea?? pentru mine, ?i-mi ?in cu greu capul drept. Totu?i, doi saci mari cu emo?ii bine ascunse pn? acum mi se vars? n poal?, ?i timpul se dilat? trecndu-mi pe la tmple, cum o f?cea odat?…ba se opre?te, ba o ia prea repede nainte. Acum sunt copil, acum sunt b?trn, sunt tot ?i n acela?i timp nimic, pu?in? amintire ?i pu?in? uitare. Na c? m-am murd?rit tot de sentimente. Or ie?i la sp?lat?

Doru St?nculescu ?i flautul mai mult dect fermecat al lui Sorin Minghiat.

?i uite a?a, pe nesim?ite, a venit ?i ziua-n care aerisesc, scutur, sp?l scule de campat. Cur?? rucsacul con?tiincios,?i ncep s? nghesui prin toate buzunarele fel de fel de dr?cii. C? doar vine Folk You , ce mama dracu’.  Nu se poate s? m? prind? nepreg?tit. ?i o s?-mi trntesc eu curu meu mare n trenule?u de 9.04 din sfnta zi de joi, ca de obicei. Ca s? am toat? ziulica n fa??, ?i s? prind o bere-dou? pn? or ncepe menestrelii s? se dea n stamb?. Sper eu din tot sufletul ca de data asta s? ?in minte cine a cntat n prima  sear?.Am zis!
Editare mai trzie: B????????, vine nea Tudor a lu’ Gheorghe, uitasem. S? cnte el de cum eram noi olteni , si dac? n-aveam Dun?re puneam Jiu-n loc. B???, Tudorel! Ba pe deasupra se ntoarce ?i Alexndru ?la cu ziua cea mai frumoas?. Cum s? stai acas?!
Editare ?i mai trzie: ?i  Fane Hru?c? ma!!
Nu  de tot, numai uneori. A ?a gr?ie?te   nea Emeric. Piesa serii, pentru c ? miroase a Regina Nop?ii prin geamul deschis.?i a dor.

N-am putut sa ma abtin. E prea faina piesa sa nu ajunga aici.

Ai ceva ce nimeni nu-mi poate da, ai un fel al tau de a-mi spune ca ma iubesti, atunci cand totul in jur imi pare potrivnic, atunci cand nimic nu merge asa cum ar trebui.
Ai un "ceva" al tau  care te face sa fii frumoasa chiar si-atunci cand nu te vad decat cu ochii mintii, si zambetul tau inchipuit imi lumineaza incaperile mintii
Ai cuvinte calde ca soarele, cuvinte care ard uneori ca flacara ,
ai degete fine care ma ating pe corzile sufletului
si ma faci sa vibrez
Ai cuvinte ca un balsam pentru departari
Ai blandete de mama, cu care ma invalui atunci cand gresesc.
Ai toate astea, si ceva in plus.  Esti a  mea.
 

Piesa zilei, piesa serii, ce mai…..pies?. Are de toate.

Piesa zilei, piesa serii, ce mai…..pies?. Are de toate.

mai sunt din momentul in care scriu pana o sa fie frumos. Mult prea frumos, iar. Rucsac plin, oameni buni si frumosi, bilet care sta cuminte in portofel, asteptand alt controlor de tren cu fata de ren care sa ma roage sa certific cum ca tata e chiar tata. 
    Aveam nevoie de ce se intampla ca de o gura de oxigen pentru unul intoxicat cu monoxid de carbon dupa un incendiu. Am ars mocnit o vreme. 
    In alta ordine de idei, aseara s-a lansat in Carturesti Constanta o carte de poezie. Pare-se ca nu toti iubitorii de poezie sunt si iubitori ai folkului de calitate.  Dar Walter Ghicolescu a cantat un ceas numai pentru mine. Ce am vrut. Si piese in prima auditie. Bune, foarte bune, cantate cu placere, asa cum ar trebui sa o faca toti pentru a ajunge la sufletul ascultatorilor. Si mi-am dat seama de ceva, anume ca e absolut imposibils a faci muzica de calitate daca nu esti un om de calitate. Fara sa-l ridic in slavi, Walter indeplineste standardele calitatii, prin amabilitate, sinceritate, si multe alte asemenea. Un artist care nu uita sa fie om. 
       S-a intamplat ca nu am exagerat  cand  am afirmat "jos palaria" la adresa Carturestilor din Constanta. Raluca, piarista librariei si implicit a ceainariei, a pus -o de un parteneriat literar cu mine. Sau eu cu ea, asa ca am bucuria sa anunt ca locatia care va gazdui cenaclul literar-muzical pe care il vio pune in cel mai scurt timp pe picioare va fi Carturestii, vand-o pe Raluca drept gazda. 
Hai ca azi numa’ am laudat oameni, cred ca e perioada aia in care am luat-o pe cararea buna, unde nu gasesc uscaturi.
Ne-om vedea pe Tampa, Caraiman, in Timisoara , Sighisoara si mai stiu eu pe unde oi ajunge.
Din tara-n care ciobanii se tem de zoofilul satului ,care le cotarceste oile,  mai tare decat de lupu’ cel rau, unde ridicam anormalul la rangul de normal, ca apoi sa ne miram de ce suntem stigmatizati, unde ne certam pentru ultima bucatica de pamant, intre frati,unde ne omoram mamele cu toporul si apoi ne purtam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. unde ne apropiem de bancurile macabre cu repeziciune atunci cand ne tinem bunicii morti in geam, asteptand sa vina postasul cu pensia.
Din tara asta, mai adun si lucruri bune si frumoase. Cum ar fi ziua de marti intr-o oarecare carciuma, in care vine omul cu chitara. Am mai scris despre asta frecvent, dar de fiecare data seara de folk ma da peste cap altfel. Regasesc sensuri noi in versurile cantecelor, descopar acorduri fne ce scapasera auzului meu, dezgrop alte si alte amintiri. Insa aseara s-a facut ca muzica nu a adus cu ea trecutul. Ci doar viitorul. "Se apropie viitorul, se aude, se vede…". Sufletul fara chei se descuia de unul singur, iubirea si blestemul mergeau impreuna, anulandu-se ca doi minusi, valurile plangeau pe glezne inca nevazute, neatinse, pe nisipuri necalcate inca de perechi de pasi.
M-a cuprins dorinta naprasnica de bine, si vedeam ca prin periscop ce va fi peste vreme. Am simtit linistea depunandu-se ca o urma de praf peste miile de carti inca nescrise, al caror continut nu-l voi scoate vreodata la lumina. Am file albe, am si timp, voi stoarce din mine asadar cerneluri si voi completa o noua enciclopedie intr-un singur capitol imens, numita "Enciclopedia vietii ce va fi"."am uitat de mult cum arati"…dar poate nici nu mai vreau sa tin minte, poate mi-e dat sa ratacesc prin parcuri numai singur, poate aleile alea sunt prea inguste pentru un "noi".
Vreau sa simt marea de azi, nu marea de ieri spunandu-mi "noapte buna" cu doua valuri mici, cand adorm pe malul ei ud.
 

Constanta este vie, Constanta respira, Constanta exista. Cel putin pe harta folkului bun. Aseara, in clubul Phoenix, dupa multa, foarte multa vreme pierduta in ceata, muzica m-a infiorat. Am cantat, am lacrimat , mi-am adus aminte, apoi iar am ras, am simtit adanc ceva miscandu-se, zbatandu-se sa iasa la suprafata. Omul bun care zace in mine, ori naiba stie ce. 
Walter Ghicolescu. Un nume,un om, un profesor de matematica in care arde folkul. Si care m-a transpus in alta lume, lumea pe care mi-o doream de mult. Atmosfera incarcata de fum, cu oameni cuminti si reticenti, apoi furtunosi, mi-a amintit de Cenaclul Flacara . Walter si-a lansat albumul. "Franturi de suflet". Ne-a oferit mai mult de atat. Ne-a oferit bucati mari. Incepand cu omagiul adus predecesorilor, Dan Andrei Aldea cu al lui Om bun, sau Vali Sterian si haiducii, a prefigurat seara in care timpul avea sa se dilate. Involuntar, am ras in mine pana la lacrimi. Pentru ca Dinu Olarasu isi mentine renumele de persoana omniprezenta dobandit la Folk you 2008. Prin muzica lui desigur, interpretata cu o caldura nebanuita de Walter. " Doar, ploaia asta nebuna, a spus ca vine si nu mai vine""Suna-ma noaptea, dar pe la trei…".Mi se latise deja zambetul pe chip.
            
                             Walter Ghicolescu
A urmat deja binecunoscutul Costel Botezatu, in chip de intermezzo. Si Costel a surprins. "Ia ma taci in mo****  ma-tii" cunoscuta drept Cantec pentru neveste a fost o lovitura de teatru necenzurata. Se poate.
Prezenta surprinzatoare a serii, un om care merita sa ajunga departe, vocea care m-a strapuns in atrii, ventricule, suflet, in toate organele simtirii, Gigi Dumitrele. Cu al lui double six.Marturisind sincer ca ii era un dor nebun de scena. Asta s-a vazut, si a reusit sa empatizeze cu publicul.
 
 
 
 Gigi Dumitrele
 
    Tacere, liniste chiar, Mariana Butnaru la fel de dulce ca de obicei. Si Walter din nou ,recitand "Usa" lui Paunescu, interpretand "Telefon peste moarte a aceluiasi Paunescu", si piese pline de soare de pe albumul sau. Amintind in treacat de Marin Sorescu. Si din nou am vibrat la unison cu corzile chitarei pe poezia lui Nichita.

show_fb34ba75fc572b(448, 46);

Walter Ghicolescu – Nu-mi spune

Costel in mare forma,, potpuriu din Phoenix. Bis la scena deschisa, cu "Femeia pretioasa". Aproape ca puteai auzi clavirul ei la care canta.
Moment de glorie absoluta, finalul apoteotic, Gigi Dumitrele reusind sa imi smulga o lacrima. Clubul ramasese surprinzator de  plin pentru ora 1, si parca nimanui nu ii venea sa se ridice si sa plece. umbra lui Dinu Olarasu staruia inca, vocea lui Paunescu recita undeva pe fundal, Nichita se plimba de la o masa la alta cu un pahar de vodka….Domnul Gigi Capatana, realizatorul de programe d ela Radio Neptun ne-a picurat in strop de magie in inimi. Si am reusit sa ii smulgem promisiunea ca serile acestea se vor intampla mai des. Foarte de. "Iubita mea, azi ninge prima oara…"
ascultasem aseara. Dimineata, cu sufletul la fel de cald, am vazut pe geam zapada ningand ca o aducere aminte.

show_dec9a1a8b4b2e8(448, 46);

Walter Ghicolescu-Taina Zapezii

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X