Entries tagged with “Fanus Neagu”.


Azi, carte veche cu iz si mai vechi. Mi-ar fi placut sa scriu despre ceva nou. Letopizdetul in a nu stiu cata varianta al lui Vakulovski. Din pacate nu e pe gustul meu. O noua aparitie editoriala a lui cartarescu.Din nefericire nu citesc. Asa ca am hotarat sa fiu anacronic. Poate putin controversat . Poate luat in tarbaca de unii. Cu tendinte pensionaresti, si ton de jucator de sah in parc pe mese caroiate turnate din beton, ori jucator de dame la umbra castanilor si teilor ce-si scutura floarea. Ei bine, in ciuda acestora, nu voi ezita catusi de putin. Un nume, un om care din cate stiu inca este viu, un scriitor de exceptie, autorul "frumosilor nebuni ai marilor orase". Fanus Neagu, si o carte pentru lunatici, insomniaci, nostalgici, romantici…in final o carte pentru oricine, "In vapaia Lunii". Detin o editie veche, din 80 si ceva, ce cuprind emai multe cicluri de povestiri, majoritatea petrecute in Baragan si Delta.Aparent banale, impartite in 4 cicluri, "In vapaia Lunii", "Vara buimaca", "Caii albi din orasul Bucuresti", si inca unul al carui nume nu mi-l pot aminti (promit ca revin), povestirile lui fanus neagu sunt banale in aparenta, si relateaza cotidianul necosmetizat, brut, drame personale cu prea putina importanta la nivelul macrocosmosului. Contaminarea catorva sute de litri de tuica ai unui om cu gaz de lampa devine insa prilej de nebunie, acompaniat de "luna ce se balacea in galeata de tuica" si din  care acesta bea neincetat de 3 zile. Iibirile petrecute in Sulina se consuma barbar aproape, factorul postal face comert cu scrisori datand din al 2lea Razboi Mondial…banalitati e adevarat. Dar cuvintele au forta, ating un punct nevralgic tocmai datorita banalitatii. oricand este posibil ca tu sa fii  urmatorul in acest ciclu, ca intr- farandola draceasca invartindu-se ametitor. Exista o tensiune dramatica in frazele scurte, si atat de umane, si chiar un tractorist cu pielea atinsa de Pelagra pare ca rosteste un Shakespirian "to be or not to be" atunci cand cere o tigara altuia.Contextul este coplesitor, si "luna ca o limba de caine" atarna pe bolta chiar si in timpul zilei, perceputa in aceste scrieri doar ca mijloc de a accede la urmatoarea noapte. Personajele, din cele mai diverse, unele cosmopolite, sunt naturale, nu se forteaza sa para altfel decat sunt, si astfel Fanus Neagu ii apropie si mai mult de cititor pe poetul neinteles din Carciuma Deltei, sau pe micutul  care face o excursie pe rau intr-o copaie, ori pe pilotul de salupa ce intreprinde actiuni nebunesti in portul ingust. Recomand cu caldura "In vapaia Lunii", a se citi numai in stare de visare.

Azi, carte veche cu iz si mai vechi. Mi-ar fi placut sa scriu despre ceva nou. Letopizdetul in a nu stiu cata varianta al lui Vakulovski. Din pacate nu e pe gustul meu. O noua aparitie editoriala a lui cartarescu.Din nefericire nu citesc. Asa ca am hotarat sa fiu anacronic. Poate putin controversat . Poate luat in tarbaca de unii. Cu tendinte pensionaresti, si ton de jucator de sah in parc pe mese caroiate turnate din beton, ori jucator de dame la umbra castanilor si teilor ce-si scutura floarea. Ei bine, in ciuda acestora, nu voi ezita catusi de putin. Un nume, un om care din cate stiu inca este viu, un scriitor de exceptie, autorul "frumosilor nebuni ai marilor orase". Fanus Neagu, si o carte pentru lunatici, insomniaci, nostalgici, romantici…in final o carte pentru oricine, "In vapaia Lunii". Detin o editie veche, din 80 si ceva, ce cuprind emai multe cicluri de povestiri, majoritatea petrecute in Baragan si Delta.Aparent banale, impartite in 4 cicluri, "In vapaia Lunii", "Vara buimaca", "Caii albi din orasul Bucuresti", si inca unul al carui nume nu mi-l pot aminti (promit ca revin), povestirile lui fanus neagu sunt banale in aparenta, si relateaza cotidianul necosmetizat, brut, drame personale cu prea putina importanta la nivelul macrocosmosului. Contaminarea catorva sute de litri de tuica ai unui om cu gaz de lampa devine insa prilej de nebunie, acompaniat de "luna ce se balacea in galeata de tuica" si din  care acesta bea neincetat de 3 zile. Iibirile petrecute in Sulina se consuma barbar aproape, factorul postal face comert cu scrisori datand din al 2lea Razboi Mondial…banalitati e adevarat. Dar cuvintele au forta, ating un punct nevralgic tocmai datorita banalitatii. oricand este posibil ca tu sa fii  urmatorul in acest ciclu, ca intr- farandola draceasca invartindu-se ametitor. Exista o tensiune dramatica in frazele scurte, si atat de umane, si chiar un tractorist cu pielea atinsa de Pelagra pare ca rosteste un Shakespirian "to be or not to be" atunci cand cere o tigara altuia.Contextul este coplesitor, si "luna ca o limba de caine" atarna pe bolta chiar si in timpul zilei, perceputa in aceste scrieri doar ca mijloc de a accede la urmatoarea noapte. Personajele, din cele mai diverse, unele cosmopolite, sunt naturale, nu se forteaza sa para altfel decat sunt, si astfel Fanus Neagu ii apropie si mai mult de cititor pe poetul neinteles din Carciuma Deltei, sau pe micutul  care face o excursie pe rau intr-o copaie, ori pe pilotul de salupa ce intreprinde actiuni nebunesti in portul ingust. Recomand cu caldura "In vapaia Lunii", a se citi numai in stare de visare.
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X