Entries tagged with “evenimente”.


Dej de la ‘Mniezo, idee, prin divina lui parodie , ???,..aia, iluminare .nti pu?in din doamna istorie cu d mare, pentru ca s? fi? ?i voi la curent.

Se f?cea pe la dou?mii ?i ceva dup? Cristos (Cristos, nu Cristoase!), cnd nu aveam nimic mai bun de f?cut dect a-mi petrece juma? din via?? la birt . Birt unde, mul?am fain providen?ei, m-am ntlnit cu Mniezo ?i fiul lui Cristoase!, unu’ mai mndru ca altu’, ?i amndoi de parc? aveau montate-n gorj (Gorge, b?, gt n francez?) hidrofoare de nalt? suc?iune, pe care le foloseam, ?i eu ?i ei adic?, n scopuri pur culturale ?i umanitare, sugnd cu drag ?i spor cam tot ce odihnea ntru lini?te ?i pace pe rafturile crciumii. n birt, e nevoie a spune, exista un japonez pe nume Kara Oke, care cnta acolo n fiecare sear?, a?a c? eu, Mniezo si Cristoase! (cu ortografia orginal?) nu ne-am l?sat mai prejos, ?i am zis s? nu cnte numai Karaoke la noi, s? cnt?m ?i noi la Karaoke japonezu. ?i a?a de bine ?i frumos cntam, nct le?inau muierile mai ceva ca la un concert ?tefan B?nic? Elvis.

Ne-am destr?mat, din pricin? c? Mniezo iubea mai mult ora?u’ de pe Bega , care-au crezut c?-i pe Timi?, ?i Cristoase! iubea mai mult p?haru plin dect microfonu. De mine numai de bine, c? doar? eu le iubeam ?i pe Timi?oara ?i pe paharu n egal? m?sur?.

Acum, pare-se, criza l-o ajuns pe Mniezo , or i s-o f?cut foame tare .

A?a c? anun? n scop publicitar cu bucurie refacerea celebrei trupe Los Afones, pu?in reprofilat?. Cnt?m numai muzic? bisericeasc?, repertoriul incluzd Utrenia de Smb?t? Noaptea, pe glasul gurii, Slujba mahmurelii de Duminec?, pe glasul inimii, Slujba de Vesel? pomenire f?cut? be?ivilor care n cr?m? s-au s?vr?it, Sfin?irea de halbe ?i cinzeciuri de p?linc?, precum ?i botezul fecioarelor ?i celor mai pu?in fecioare, coral.

A?tept?m patronii de biserici, crciumi ?i bodegi ?i case de discuri pentru eventuale contracte. La nmormnt?ri, Los Afones garanteaz? voia bun?.

*Nu se asum?m r?spunderea pentru scul?ri de mor?i care danseaz? necontrolat pe “baby one more time”.

Pn? mai ieri, st?team lini?tit. Publicul nu ar fi fost o experien?? nou?, am avut de-a face ?i cu scene,?i cu multe alte dr?cii legate de exhibi?ionism organizat pe teme date.

Numai c? azi, cnd sunt pus n fa?a faptului mplinit, cnd r?sfoiesc ziarele ?i v?d c? bebelu?ul meu, al nostru, cenaclul, e promovat, au cam nceput s?-mi tremure picioarele. Tare mi-e fric? s? nu-mi tremure ?i vocea disear?, cnd am s? v?d mul?ime de necunoscu?i, a?teptndu-se de la noi la cine-?tie-ce. Vom asista la o na?tere, prima na?tere. De?i m? simt ca o licean? la ntiul s?rut.

Cenaclul “Crea?ie f?r? obliga?ie” sau dovada c? atunci cnd ?ii cu din?ii de vise, chiar dac? toate n jur ?i sunt potrivnice, ele devin realitate. ?i le po?i atinge, le po?i pip?i. Imposibilul este posibil, nimic nu se termin? nainte de a fi nceput.

Pe voi, cei care nc? nu v-a?i s?turat s? visa?i, v? a?tept disear? la un vis frumos al meu. La orele 18:30, n ceain?ria C?rture?ti din City Park Mall Constan?a

Acum ceva vreme, C?rture?tii din Constan?a au lipit pe o mas? din ceain?rie un afi?. Mic, e drept, un afi? care personaliza locul, numindu-l masa poetului. Cu siguran??, cei care a?i trecut pe acolo a?i remarcat caietul mare, ro?u, plin de poezie, n care scriau cei care sim?eau altcumva. Cuvntul nu este chiar pentru oricine, cuvntul este pentru oamenii care simt. A venit acum, n pragul s?rb?torilor de iarn?, vremea ca voi , cei care a?i stat la ad?postul anonimatului, s? da?i glas literelor. Ai scris vreodat? n caietul poetului? Cu un ceai cald n fa??, n C?rture?ti sau acas?, ai scris vreodat? o poezie, proz?, ai n?irat vorbe sincere pe o hrtie? Dac? da, te a?tept?m miercuri, 9 decembrie , la C?rture?ti Constan?a, undeva pe la orele 18:30, s? ne ar??i c? mai crezi n frumos ?i c? nu te ru?inezi de asta. Nu vei fi singur, mul?i al?ii ca tine vor face un lifting cuvntului, mul?i ?i vor citi pentru prima dat? scrierile n public, unora poate le va tremura glasul, dar, nu-i a?a, toate trebuie s? aib? un nceput. Nu suntem un cenaclu,scor?os, cu critici ?i priviri piezi?e, ?i nu judec?m, suntem doar o ntlnire a celor care au ceva de spus, ne numim Crea?ie f?r? obliga?ie ?i vrem s? cre?tem, s? ne transform?m ntr-o palm? bilunar? dat? rutinei zilnice impus? de destul de ntunecatul secol XXI. Ne vor onora cu prezen?a ?i poe?i const?n?eni deja consacra?i, care vor dovedi c? au r?mas oameni, chiar dac? pu?in mai cunoscu?i. A?adar, miercuri , 9 decembrie, n mai-mult-dect libr?ria ceain?rie C?rture?ti Constan?a, dac? ai risipit cerneal? cu folos, las?-ne un semn, transform? verbele, substantivele ?i gramatica ntr-o gur? de aer proasp?t ?i tare, pe care s? o sorbim ntre cei ca noi.

Rndurile cu mul?umiri, c? am v?zut pus pe picioare un vis al meu de acum ceva vreme, le voi umple ntr-o ordine aleatorie.A?adar,

D?nu?, cel mai mare filosof de crcium? pe care l-a putut da istoria contemporan? umanit??ii.

Don’?oara Raluca, mare tartor pe la C?rture?ti, care ne ia sub aripa ei, ne d? acoperi? ?i loc de stat, ba pe deasupra ?i sigla lor, c? le place de noi.

Dina, Simona sau mai ?tiu eu cum ?i zice, mare artist plastic ?i elastic , pentru afi?.Serios, fata asta e genial?, uite numa’ ce poze faine face.

Restul e t?cere, cum s-ar zice. Mul?umiri cuiva c? exist?, acolo, undeva. Att. V? a?tept miercuri.

Era s? uit. Pentru vreo confirmare de participare, las? ?i tu un comentariu. Sau un mail. Ceva.

afisgata.jpg

S-a tot f?cut vorbire n ultima vreme de Costine?ti. Sau mai degrab? s-a f?cut pomenire de Costine?ti, nso?it de eterna fraz? " nu mai e ce a fost odat?". Adev?rat, nu pot s? ridic obiec?ii cu privire la asta, numai c? o mn? de oameni i tot bag? perfuzii de doi ani ncoace, cump?rate din buzunarul lor, n speran?a c? autorit??ile se vor sesiza odat? ?i-odat?. Costine?ti al?turat poeziei, muzicii ?i artelor vizuale? Ar fi greu de crezut, ar p?rea multora un tablou din la belle  epoque, de mult apus?. De?i nu este nimic mai fals. n "Curtea cu arti?ti" cei pu?ini, dar inimo?i s-au zb?tut s? organizeze n al doilea an consecutiv ceea ce s-a numit 101 zile de cultur? la Costine?ti. S-a pictat, s-a cntat , ?i s-au dat premii. Arti?tii s-au reunit intr-o tab?r? de crea?ie tematic? f?r? precedent. Din p?cate, anul acesta nu am prins dect ultima zi, unde vernisar?m o expozi?ie tare fain?, cu marine. Filosofu’ o primit un premiu pentru cartea lui de poezie. S-a beut. S-a mncat ?i s-a socializat, ca odinoar?. Ce-i drept am v?zut ?i ni?te pique-asiettes p-acolo, dar asta nu m-a mpiedicat s? m? bucur. Oamenii ??tia  vor s? fac? ceva ?i mai mare,au un ideal ?i scopul postului este declarat comercial. Dac? am ?i cititori cu dare de mn?, haide?i s? rupem din preaplinul nostru, ?i anul care vine s? nu mai fie f?cut iar pe genunchi un eveniment de o asemenea factur?. S? cnte muzica folk bun? ?i s? acopere manelele, s? l?s?m culoarea ?i versurile s? se aud? peste njur?turi ?i kilele de aur. V? las cu ni?te pozici.
 
 

O s? ncerc s? ncarc mai multe mai pe sear?.

Cine spunea ca cinematografia romaneasca o murit o fo’ numa’ bun sa-i fie lichita poza langa cuvantu’ "dobitoc" la decteonar. Apai filme d-astea medievale cu indieni mai rar. No, eu stand la terasa, recte muncind prin stat degeaba, s-o facut ca or aparut pe platou ‘ de filmare indienii. Negri, da negri ca noaptea de nu-i vedeai daca nu ranjeau fasolea. Care indieni erau baricadati in cetatea darapanata. Or venit dupa ei si ceilalti indieni, in rolul atacatorilor. Ai cu urlete si zbierete de Winnetou s-ar fi chisat pe el de frica. Cu amenintari de morti si raniti din arborele ginecologic. Ai de susu incepura sa toarne cu smoala topita, plum si ceara, si-alte sticle si borcane-n capu’ al de jos. Puradeii de indian incepusera sa urle dupa pirandele lor ca din gura de sarpe "Fa, ma cac pe mine de frica!". Atacatorii loveau cu berbecele acu poarta cetatii, asediatii consultau vracii, chemau spiritele si invocau divinitatea, pe marele Manitou:" Tu-va Dumnezeii mamii voastre!" Si-au dat drumu la un potop de injuraturi in dialectul pieilor rosii, continand "Hasmocar, te trailes bahtalo, sa-mi bag.." Pardon, asta din urma era oficiala. Cand scenariul era mai in toi,si regizorul era mandru de productie, un lucru neasteptat s-a intamplat pe platou. Una bucata cal alb pe nume Logan aduse serifii, cu steluta stralucitoare. Asediatorii incendiatori erau incercuiti, dar luptau darz. Serifii de la sectia 4 il capturara pe unul din ei, si-l aruncara-n burta calului de otel fornaind pe esapament. Neavand alta solutie, indianul doi isi dezveli bustul , expunandu-si mainile pline de tatuaje rituale dobandite la initiera de la Poarta Alba: "Ba, dati-i drumu’ ca ma tai, sa moara mama!", in timp ce culegea un cib de sticla. Si serifii i-au dat drumu’. Unui potop de bastoane pe spinarea lui. Peste platourile de filmare s-a lasat linistea, si semnul luminos cu Hollywood s-a  stins. Partea a 2a va urma, acu’ se scrie scenariul. Pirandele-si pun poalele-n cap pentru inspiratie.
Chiar daca parcarile erau supraaglomerate,chiar daca jumatate de plaja imi lasa impresia ca habar nu au ce cauta acolo, Bregovic s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Genul de cantare  care te face sa exclami: " Asta vreau sa-mi cante la inmormantare /nunta/botez!"
Condimentat cu putin dor, per ansamblu a fost tare fain, Kalasnikov a fost ultima piesa, un foc de artificii interminabul a incheiat tot. Numa’ mi-o ramas in cap sloganul Ministerului turismului: ROMANIA , THE COUNTRY OF CHOICES! Apai ai de ales, ramai sau pleci. Amu’ depinde unde ti- a fugit sufletul, ca el sireacu’ nu intreaba de nimic.
  S-a numit Noaptea devoratorilor de poezie, arte vizuale si auditive. A fot ceva mai mult de-atat, a fost seara in care cei care au avut ceva de zis s-a facut auziti. Cu o evidenta mica intarziere, datorata boemiei supreme de care artistii dau dovada in genere, seara pe care o consider cea mai importanta din festivalul international  Primavara Poetilor a debutat undeva pe la orele 20:00, in acorduri de vioara. Timpul scurs pana atunci l-am folosit in scopuri alimentare lichide, la alimentara, incercand sa scap de oaresice emotii pe care le dobandisem, cu una-doua berici si un tutun, cu portul Tomis in fata ochilor.   
Discurs introductiv al Ameliei, urmata de Iulia Pana,regizoarea mea vreun an jumate, poetele-prietene.
Vernisajul-motiv al serii, cu picturile lui Corin Munteanu, a tinut loc de decor al Galeriilor de arta Palace, aparent neincapatoare pentru atata lume buna . Amintesc la categoria "lume buna" numai pe jazzmanul  Corneliu Stroe si cred ca este de ajuns. (in urma unei discutii, se pare ca eu si  mr. Stroe am avea gusturi suspect de comune in materie de muzici, fiind singurii doi  fani in viata ai trupei Grateful Dead). Inainte ca treaba sa inceapa la modul serios, ospatarul pletos, tatuat, si in mod surprinzator recitator de poezie a introdus in camera unde ne ingramadeam printre simeze vedeta serii: carafa de vin alb, dealtfel toata seara aparent inepuizabila( sau cineva avea grija sa para asa). Poezie, multa si buna, vioara, chitara. Apoi iar poezie, saleuri, pateuri .Poezie.
Corin Munteanu pictorul, intr-o ipostaza surprinzatoare de chitarist, mi-a amintit prin stilul abrodat si atitudine, cat si prin versuri deosebit de amuzante, de dragul Andries intr-o varianta fara barba( ba chiar la un moment dat inchizand ochii,am crezut ca-s la concertul barbosului). El grande filosofo de carciuma, cu o prestatie lirica demna de un poet deja consacrat, a surpins audienta (da Danut, mi-a zis Amelie ca scrii foarte foarte misto). Toti invitatii parca trageau de seara aia sa o intinda, sa o faca mai lunga, si abea se indurau sa plece dupa slam poetry-ul Iuliei Pana sustinut auditiv de mr. Stroe. Se lipisera scaunele de noi, paharele de mana, disparusera barierele, blitzurile, camere de filmat, in fine, toate corsetele alea jenante la inceput. Cercul se strangea din ce in ce mai tare, fiecare parca dorind sa respire putin din aerul celuilalt. Si am ramas asa pana la ultima picatura de vin, si pana la prima coarda de chitara rupta, pana cand hartia tiparita a obosit sa mai fie citita.
Noapte de 5 stele , care m-a facut sa plec cu o caldura interioara ca un foc arzand.
P.S. imediat cum le primesc, revin cu fotografiile. Merita.
P.P.S. prin fumul gros al tigarilor, am primit propunerea de a reveni la cea dintai dragoste a mea, teatrul. Pe care ma gandesc sa o iau in serios.

"mai tarziu am crescut flacaiandru
m-am indragostit nebuneste de-o fata
nu stiu de ce intr-o zi a murit
si-n alta zi a fost profanata"
A fost citat din Pieptea, care a provocat un ras isteric, un ras d-ala impotriva curentului depresivo-maniacal ce strabatea seara.
S-au intamplat multe in ultima vreme. Am scris rar, ba chiar deloc, din motive ce tin strict de timp si chef. Recte am batut usile facultatii, cu drag si spor. Si am redescoperit provocari intelectuale, si suflul nou adus d eprofesorii tineri si extrem de tineri, cu abilitati deosebite de comunicare. Abordarea problemelor ridicate la curs, dupa vreo 4 ani de scoala, mi s-a revelat a fi si cu mai multe cai de feed-back. In putine cuvinte, da dom’le, unii oameni deschisi la minte sunt in stare sa asculte si alte opinii, ba uneori chiar sa le accepte ca fiind extrem de juste, si nu doar sa emita o teza pe care nici ei insisi nu sunt capabili sa o demonstreze, ca mai apoi sa fie luata de buna si invatata papagaliceste. Se pare ca incepem usor-usor sa nu mai fim scalvii sistemului( nu imi place ideea asta de sistem, si d emiscare de protest, dar uneori nu exista alti termeni in care sa se negocieze).
        S-au ridicat o groaza de dileme existentiale printre amici si prieteni. Cum ar fi :"Unde mergi de 1 Mai, acum ca Vama s-a stricat". Ei bine, tot in Vama o sa ma duc, numai asa, sa ma pis impotriva vantului. Si o sa ma duc in Vama pentru ca sunt prea legat sentimenal de locul acela (da recunosc in sfarsit), incat sa il parasesc asa, cu una cu doua. O sa plec numai atunci cand zeci de zgarie-nori corporatisti imi vor sufoc garsoniera de doua persoane, si indivizi imbracati la costum, cu serviete in mana ma vor privi ciudat cand ies dimineata la soare in fizicul gol. Voi merge in Vama pentru ceea ce inseamna vama atata timp cat va mai fi un petec de nisip pe care sa ma intind si sa ma prajesc la soare cat e ziua de lunga, fara sa ma gandesc la nimic.
Serile celebre de folk petrecute martea se deruleaza la fel d evioaie ca de obicei. Berea la halba e buna, mai buna decat berea la sticla. Pentru ca iti gadila mai putin dioxid de carbin esofagul, si nu ai numai gaurica aia virginala din care sa sorbi blonda, ai una mare, sanatoasa, pe unde curge atat cat vrei tu.
Am cunoscut oameni foare misto, cum ar fi domnisoara Gioie, care m-a recunoscut nici eu nu situ cum, de pe blog, in club. O gasiti la http://ifyoufindearthboring.blogspot.com/. Imi pare rau ca nu eram indeajuns de treaz sa port si eu o conversatie cooerenta.

In rest numai de bine, exceptand noul membru al familiei, catelusa aia mica si neagra de care va povesteam prin Ianuarie, care a crescut cat casa, da’ e putin bolnvioara. Nici veterinarul nu stie ce are, da-i cu analize peste analize. O sa o fac eu bine pana la urma.
Citesc mult, de la carti de bucate la brosuri de metro, si ma visez Papilln. Respir inca, si m-am trezit la viata.
  24 martie , Primavara poetilor, noaptea devoratorilor de poezie, Hotel Palas orele 19, citesc si eu, pentru cine are placerea sa participe.
L.E. Weblog mi-a jucat feste, scrisesem mult mai multe. O palinca si niste slana, careva? Va invit la masa.

Prin surse secrete  ne-au fost furnizate imagini in exclusivitate de la lansarea oficiala a candidatului Stelian Porc Popescu. O conferinta de presa asadar, in care domnul Popescu a raspuns cu multa amabilitate intrebarilor incomode ale jurnalistilor, si si-a expus platforma electorala, cu totul diferita fata de tot de s-a intamplat in politica romaneasca de pana acum. Sondajul efectuat de mine il coteaza mai nou pe Stelia cu 100 % sanse la orice colegiu . Campania electorala a acestuia functioneza deci, si Romania a deschis ochii. Exista alternative.Initiem o campanie noua. Sondaj nou. Credeti ca domnul Stelian "Lica" Popescu ar trebui sa candideze la functia de Presedinte al Romaniei? Raspundeti la sondaj in partea de jos-stanga a paginii

Am auzit (citit) intamplator in dimineata asta. pe 18 Februarie vonda shepard canta la Sala Palatului . Am aruncat si un ochi pe bilet.ro.Scumpicele, d ela 80 la 160 RON. Totusi, oamenii stiu. Imi place Vonda Shepard. Si pentru "I only wanna be with you" cred ca am sa strang putin cureaua. Sper sa merite.  Si…probabil ca  am mai pus piesa asta odata pe blog….nu mai stiu sigur. In fine, nu mai conteaza. Cititorule, ia d-aci ca-i buna rau.

show_8ddc76f995dbb3(448, 46);

Vonda Shepard – I only want to be with you

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X