Entries tagged with “ce mai faci”.


I.Despre Ea
si altele asemenea


 

Nu cu multa vreme in urma, Ea a venit la mine plangand. Ea care tot timpul
zambea luminand incaperea sau parcul, dupa caz.In acea zi plangea. Desi o
iubeam, sau credeam
ca o iubesc, nu ma interesa de ce plange ci doar de cat timp. Chipul
ei, brazdat de
urmele lacrimilor, nu am atragea , niciodata nu o facuse decat
in masura in care ii
oglindea starile sufletesti. Ii iubeam chipul doar pentru ca exprima ura, sau
furie intr-un
anume moment.

            Ii iubeam intreaga fiinta
de fapt doar
pentru ca aceasta era salasul sufletului ei,singurul lucru care
merita sa fie iubit pentru valoarea sa intrinseca.Probabil ca eram egoist si
infumurat, dar eram constient de asta.

            Asadar a venit la mine
plangand, Ea care nu plangea niciodata . Probabil ca as fi ramas indiferent
daca nu mi-ar fi spus :

-Ma doare sufletul !, atunci cand am intrebat-o de ce plange, insa
doar ca o intrebare de curtoazie

            Insa este nevoie de o
precizare.Ea este absolutizarea celorlalte, Ea nu este unica , ci multipla in
simplitate. Caci Ea s-a nascut ca un mijloc de a ma dezvinovati(dezvinovatirea
trebuie inteleasa ca o datorie morala impusa, de exterior).
Ea inglobeaza cate o particica din Celelalte, din fiecare iubind
cate o parte a sufletului, anume aceea care era contrara asteptarilor mele.

            Am iubit gesturile Lor necugetate,
am iubit impulsurile de moment, am iubit cuvintele neasteptate, ?i grimasele
facute in cele mai intime momente.
Numai astfel o pot intrgi pe Ea, ?i asta numai pentru ca ea nu se gaseste
intreaga nicaieri.Nu numai ca ea nu are chip, dar ea ar putea la fel de bine sa
nu aiba nici trup. Asta nu m-ar putea impiedica sa o iubesc ca peu ana ce are
si chip si trup, dar care ricum imi sunt indiferente.

-De ce te doare sufletul ? o intrebai in speranta ca imi va raspunde .

-Nu pot sa spun. Nici eu nu imi dau seama dece. Simt ca un fel de apasare,
o neliniste, un zbucium

 Anxietate  gandii eu. Aveam si eu astfel de momente. Te
trezesti bine dispus, si deodata o neliniste, care uneori se transforma in
panica  pune stapanire pe tine. Cel mai
mic gest, orice cuvant iti apare ca o amenintare, orice persoana care se
apropie de tine iti este potrivnica, dusman. Sudori reci te cuprind.Si nu
exista o cauza anatomica pentru aceasta.Asa ca invinovatim sufletul.   Am
sufletul greu  spunem.dar Ea nu avea doar sufletul greu. ea avea
constinta incarcata , ?i acest fapt valoareaza mia mult decat o mie de marturii
?i dezvinovatiri ale mele.

-Am facut ceva
rau !…imi spuse pe un ton sovaielnic, asteptand poate sa izbucnesc

In scimb i-am
zis calm :

-Ce?

-Mi-am dorit sa fii altfel !

            Aceste cuvinte au avut
efectul unui pumnal-bumerang : au patruns pana in adancul fiintei mele,
m-au ranit, apoi s-au intors in adancul fiintei Ei si au ranit-o.

-Si eu mi te-as fi dorit numai pentru mine. i-am ripostat. Dar tu ai
binevoit sa iti petreci timpul cu niste necunoscuti.

Dezgropam mortii. Ii aduceam aminte cum o asteptasem sprijinit de o
balustrada trei ceasuri sub vantul rece, taios. In acest timp ea jubila in
compania a trei necunoscuti.
Atunci mi-a spus ca simtea
nevoia de diversitate.Era absurd ; in fiecare zi chiar eu eram
altfel :radeam tipam, taceam, o iubeam, o respingeam ,doar pentru a o
chema din nou. Iata ca Ea interpretase gesturile ca pe indiferenta. Un al
saselea simt ii sopteaera adevarat era indiferenta ?i egoism.  Mi-era indifferent ce simtea Ea , limita
valorilor earm eu , un fel de Alfa ?i Omega, intr-o varianta mai pamanteana.

Ma lasam
dominat de instincte , in timp ce ea suspina in coltul camerei.

Suspina, nu plangea cum o
facea acum

 Credeam ca era momentul de sinceritate
absoluta , astfel incat i-am spus

despre ele.
I-am spus care era esenta ei, substanta fiintiala:

-Nici tu nu esti unica .Esti doar un ideal , un produs al imaginatiei mele,
nimic din ceea ce te caracterizeaza nu iti apartine. Nici macar un trup real nu
ai

-Daratinge-ma ! sunt cat se poate de reala si in adancul sufletului
tau stii asta

Era adevarat . ceea ce mie mi se parea sinceritate fata de ea era de fapt o
minciuna, o amagire grosolana. Ea era reala, si toate datele problemei se
schimbau.

            O construisem cu viteza
luminii inmintea mea ca pe ceva neadevarat numai pentru ca nu suportam gandul
ca Altcineva ma dorea schimbat. Eu care aveam toate atributele la gradul
perfectunii.

Zambii cinic , recunoscandu-ma invins si admitand aceasta ca pe ceva
neschimbabil.Se putea oare sa ma fi inselat in privinta ei ?

            Soarele
rasarea din nou, anuntand o alta zi 
 ce penibil poate suna uneori verbul
 a anunta   gandesc.  A anunta  de cele mai multe
ori este folosit pentru lucruri care binedispun, alteori pentru vesti triste.
De ce trebuie ca vestile triste sa fie introduse de acelasi verb folosit pentru
evenimente luminoase ? Oare vocabularul nu este indeajuns de bogat incat
sa gaseasca resurse pentru un nou cuvant ?Caci cuvantul care doare nu
poate avea valenta comuna cu acela care raneste, strapungand adancurile fiintei.

            O anuntasem  ca o iubesc, si ea
deasemenea ma  anuntase ca renunta la mine fara nici un
fel de remuscari. e ciudat cum spatiul si timpul nu mai ai valoare decat in
masura in care iti dai seama de singuratate.

E o noua zi , si imi vine tot mai greu sa renunt la protectoratul oferit cu
generozitate de peretii camerei mele. e o camera modesta , mica. Desigur ca
mi-as fi dorit una impunatoare, somptuoasa, cu decoruri demne de un rege. Insa
chiar de as fi avut-o, in ea mi-as fi impartit acum singuratatea in doua parti.

Si cu fiecare noua zi, in care soarele ar fi rasarit ca azi. as fi
recuperat din vreun ungher uitat al micului meu palat un adin cele doua
jumatati ale singuratatii, si as fi trait-o in acea zi ca si cum ar fi fost
ultima.

Mi s-ar fi parut absolut normal, deasemeni, ca la caderea noptii sa traiesc
a doua jumatate a singuratatii in asternuturile reci ; dar o singuratate
indiferenta, mai bine as numi-o solitudine, adica obisnuinta de a fi singur si nu singuratatea ca necesitate
inevitabila, fatala, desertaciune


 

Privesc soarele rasarind vesel; cred ca acest episod l-am mai vazut
undeva, nu stiu unde, caci mie rasariturile nu mi se par niciodata toate la
fel:sunt rasariturile de iarna, grele, in cale valul noptii cu greu ?i partial
se ridica abia intrezarindu-se cateva raze de oare, ?i sunt rasariturile de
vara , expansive, expresive , o explozie de culoare. Pe acestea din urma le
urasc, indiferent de strare sufleteasca. Sunt mult prea volubile , asemenea Ei
pe care o iubesc.

Si Ea , asemeni rasariturilor, pare de fiecare data altfel.


 


 


 

 

 

In seara asta voi tranti maimuta de catafalc.Serios de tot. Atat de tare incat sa o doara. Cum, nu stii ce-i aia a tranti maimuta? Somn, neica, somn de voie, somn nesimtit din care nu ma trezesti decat daca arde Tara Romaneasca impreuna cu Moldova , Basarabia, Bucovina si Transilvania la un loc. Si atunci probabilitatea de a ma trezi este destul de mica.
         Si asta pentru ca ieri am sarbatorit o persoana speciala din viata mea, recte sor-mea, care exista parca de cand lumea si pamantul. Crezi c-o va….? ABSOLUT. Si Wembley . Si busuioaca. Alte soiuri. Potol mult si bun bun, gatit la  norma de subsemnatu’ si ajutoarele sale. Seara per total geniala, lasata cu reprize de virtuozitate ale individului numit Alex, facand dragoste cu chitara vreo ora si ceva. Chefurile facute acasa pot sa iti dea o stare foarte misto. Si am aflat lucruri noi, in accesele mele de civilizatie intr-ale balotatului civilizat  la masa. Zice-se cum ca (citat din Cris sub forma de mesaj de la 2 metri distanta)"Puiul, pestele si putza se mananca DOAR cu manuta". Unele femei nu stiu ce e aia economie. Lasa chistoace de te poti usura la umbra lor lejer de mari ce sunt. Reiau.
S-a lasat cu folcaraie pana pe la 6, am vrut sa bag cornu-n perna, dar in stilul Vama Veche al meu din alte vremuri, m-a trezit zguduit de invitatia la gin si tutun , in camera in care dormeam claie peste gramada 4 oameni cam veseli pentru ora aia. Betivitatea asta derizorie de dimineata vad ca se ia de la mine la altii. Deh, cum puteam sa refuz o grasuta plina cu Wembley degustata in chiloti. Asa ca azi pe la 2 ne-am infintat in echipa de 3+1 la mama acasa cerand ciorba de burta ce nise cuvenea. Intr-o stare usor avansata de ebrietate pe acel +1 al echipei. Eu adica masculul si 3 femei, una obosita, alta aparent obosita si in esenta cherchelita, si a 3-a care nu bea decat apa plata. Glorie ei! Plimbarea pe faleza face bine ficatului obosit. Niste vin baut in seara de DUPA face insa si mai bine. Dar maimuta tot trebuie sa o tranteasca cineva pe catafalc odata si-odata, singura nu o face. Asadar noapte buna. Ma treziti doar daca bubuie pe la Cernavoda . Da si-atunci usor, ca s-ar putea sa fiu mai radioactiv decat explozia.
PS: azi am avut in patul meu 2 femei deodata. Neah, nu fiti perversi, ne-am facut siesta ingramaditi acolo. Da, vroiam sa ma laud.
PS nesimtit: Uitasem. Sa nu bagati palinca de 70 de grade dintr-un pahar toata odata in goarna daca ati mancat usturoi inainte. E nevoie de vreo 5 minute sa iti recapepti suflul, si ochii tai vor fi incredibil de asemanatori cu ochii unui melc. Deci, NU.

 

In seara asta voi tranti maimuta de catafalc.Serios de tot. Atat de tare incat sa o doara. Cum, nu stii ce-i aia a tranti maimuta? Somn, neica, somn de voie, somn nesimtit din care nu ma trezesti decat daca arde Tara Romaneasca impreuna cu Moldova , Basarabia, Bucovina si Transilvania la un loc. Si atunci probabilitatea de a ma trezi este destul de mica.
         Si asta pentru ca ieri am sarbatorit o persoana speciala din viata mea, recte sor-mea, care exista parca de cand lumea si pamantul. Crezi c-o va….? ABSOLUT. Si Wembley . Si busuioaca. Alte soiuri. Potol mult si bun bun, gatit la  norma de subsemnatu’ si ajutoarele sale. Seara per total geniala, lasata cu reprize de virtuozitate ale individului numit Alex, facand dragoste cu chitara vreo ora si ceva. Chefurile facute acasa pot sa iti dea o stare foarte misto. Si am aflat lucruri noi, in accesele mele de civilizatie intr-ale balotatului civilizat  la masa. Zice-se cum ca (citat din Cris sub forma de mesaj de la 2 metri distanta)"Puiul, pestele si putza se mananca DOAR cu manuta". Unele femei nu stiu ce e aia economie. Lasa chistoace de te poti usura la umbra lor lejer de mari ce sunt. Reiau.
S-a lasat cu folcaraie pana pe la 6, am vrut sa bag cornu-n perna, dar in stilul Vama Veche al meu din alte vremuri, m-a trezit zguduit de invitatia la gin si tutun , in camera in care dormeam claie peste gramada 4 oameni cam veseli pentru ora aia. Betivitatea asta derizorie de dimineata vad ca se ia de la mine la altii. Deh, cum puteam sa refuz o grasuta plina cu Wembley degustata in chiloti. Asa ca azi pe la 2 ne-am infintat in echipa de 3+1 la mama acasa cerand ciorba de burta ce nise cuvenea. Intr-o stare usor avansata de ebrietate pe acel +1 al echipei. Eu adica masculul si 3 femei, una obosita, alta aparent obosita si in esenta cherchelita, si a 3-a care nu bea decat apa plata. Glorie ei! Plimbarea pe faleza face bine ficatului obosit. Niste vin baut in seara de DUPA face insa si mai bine. Dar maimuta tot trebuie sa o tranteasca cineva pe catafalc odata si-odata, singura nu o face. Asadar noapte buna. Ma treziti doar daca bubuie pe la Cernavoda . Da si-atunci usor, ca s-ar putea sa fiu mai radioactiv decat explozia.
PS: azi am avut in patul meu 2 femei deodata. Neah, nu fiti perversi, ne-am facut siesta ingramaditi acolo. Da, vroiam sa ma laud.
PS nesimtit: Uitasem. Sa nu bagati palinca de 70 de grade dintr-un pahar toata odata in goarna daca ati mancat usturoi inainte. E nevoie de vreo 5 minute sa iti recapepti suflul, si ochii tai vor fi incredibil de asemanatori cu ochii unui melc. Deci, NU.
Fata cu picioarele pana la stele, Maria Magdalena Danaila, si poezie in miscare. Citam din Olarasu: Nu sunt muzician , sunt poet.
Noaptea a trecut ca o-ntristare de temut
Zorii au venit ca un zambet nerostit
Rupta din tristete lacrima s-a spulberat
Focul am supus ca pe-un legamant nespus, dar
Azi te-am revazut ca pe un vis de necrezut
M-am reoglindit in tine
Si mi-a fost un pic rusine
O lacrima-n ochi a sclipit cand ne-am salutat zambind

R:
Ce mai faci ? Mersi, bine
Cred ca mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo suta si ceva de ani
Sangera-n cuvant nepasarea ta de vant
Iar sufletul imi arde si se scurge in pamant
N-as putea acum sa spulber amintiri de scrum
Cum de poti zambi si in ochi ma poti privi
Vorbe nu gasim si ochi in ochi ne tot privim
Dar cum sa-ti spun ca niciodata
N-oi fi de tine vindecata
Fara mine unde pleci nu stiu
Dar imi simt sufletul pustiu
Ce mai faci ? Mersi, bine
Cred ca mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo suta si ceva de ani

Fata cu picioarele pana la stele, Maria Magdalena Danaila, si poezie in miscare. Citam din Olarasu: Nu sunt muzician , sunt poet.
Noaptea a trecut ca o-ntristare de temut
Zorii au venit ca un zambet nerostit
Rupta din tristete lacrima s-a spulberat
Focul am supus ca pe-un legamant nespus, dar
Azi te-am revazut ca pe un vis de necrezut
M-am reoglindit in tine
Si mi-a fost un pic rusine
O lacrima-n ochi a sclipit cand ne-am salutat zambind

R:
Ce mai faci ? Mersi, bine
Cred ca mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo suta si ceva de ani
Sangera-n cuvant nepasarea ta de vant
Iar sufletul imi arde si se scurge in pamant
N-as putea acum sa spulber amintiri de scrum
Cum de poti zambi si in ochi ma poti privi
Vorbe nu gasim si ochi in ochi ne tot privim
Dar cum sa-ti spun ca niciodata
N-oi fi de tine vindecata
Fara mine unde pleci nu stiu
Dar imi simt sufletul pustiu
Ce mai faci ? Mersi, bine
Cred ca mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo suta si ceva de ani

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X