Entries tagged with “Bukowski, Femei, Literatura,Recenzie fara pretentii”.


B?i, az care ceti?i aci ?i sunte?i b?rba?i s?
nu da?i cu chietre, c? io-s sincer a?a de felu’ meu. ?i care sunte?i fomei,
tocma despre voi ie vorba.

Dup? cum bine se ?tie, io-s cam al nim?nui
p-acas?
de vreo lun? cu tata acas? numa’. Inevitabil, pe lng? c? b?rba?ii
trebe s? beie ?i s? se scarpine la oo cnd se vizioneaz? ei la meci, ?i pe lng?
c? b?rba?ii numa’ burt? ?i m?trea?? face cnd ie singuri, amu m-am trezit c? m?
rodea foamea de vreo cteva zile ncoa’. i foamea aia care vine nici nu ?tii
de unde, flutur? pie la fica?i, se mut? n burdihan ?i pe la vezicuri biliare,
pn’ ?i se fac mii de stelu?e din desene animate n fa?a ochilor ?i sim?i c?
nici pn’ la frigideru’ cu bericioaice nu mai ajungi.

?i foame o zi, foame doo, foame trii, mi-am
suflecat n fie?care zi mnecile, mi-am pus ?or?u-n dinaintea p bur?ii,
ceast? mare inven?ie ce-mi protejeaz? fizicu’, de-am f?cut una ?i-alta cu drag
printre cr?ti?e si alte tingiri. Azi o sarma, mine-o ciorb?, poimine un
papana?, o cl?tit?, un salam de boscoiti, o tocan? de barabule, o zam? de g?in?,
ce mai, cte-n lun? ?i n stele mi-a tunat prin cap. Numa’ c? am stat eu a?a
asudat noaptea, dup? ce m? speriasem c? mi se g?tase timpu p? ceas si eu nu f?cusem
nici jumate d? treab?, ?i m-am gndit, socotind ct detergent s? cump?r s?-mi
sp?l jegu’ de pe boarfele mele ?i ale celuilalt babuin b?rbat din cas?:
Dumniezo’ Dr?gu?ule, muierii trebe s?-i facem o statuie, una mare, n centru’
ora?ului. C? i mai abitir dect Superman, oricare dintre ele. P?i ea sireaca
grije?te de b?rbat, face de-ale gurii, spal?, calc?, ?-ap?i unele mai ?i munce?te,
pe salar n bani. ?i n-auzi una s? se plng? cum c-a obosit de la ceaunu de m?m?lig?,
au pilafu’ srbesc. C? io a?a m? ?tiam din verzii mei: ajuns acas?, m? pun de mnc,
zic s?rumna ?i m? duc sa dorm. Da la ce l?sam n urm?, la Hiroshima aia de pe
mas?, nu m? gndisem niciodat’ pn’ s? m? lovesc cu nasu-n ele. Ori la
obicinuita mochet? pe care calc, de-i cura?? t?t timpu’ ?i nu ?tiam de ce. ?i
pe lng? toate astea b?i, [redevin serios], pe lng? c? merg la ?coal?, munc?,
pia??, coafor ?i cosmetic?, spal? pruncii la fund, pe lng? c? ne ceart? cnd
venim mor?i de be?i acas?, gre?im ?i-s aproape de noi cnd mai avem pu?in pn? s?
c?dem, pe lng? toate astea, mai g?sesc ?i timp s? ne iubeasc? necondi?ionat. n
asemena situatii, ?-un minut pe zi de aten?ie din partea lor i mai mult dect
am merita noi, ?i totu?i primim o via??. Ce ziceti, nu merita o statuie?

*Asta in loc de "la multi ani" de
ziua copilului . Si-am vazut masina de inghetata pe strada mea, ca atunci cand
eram mic mic mic. Si m-am dus si am luat de la nenea o inghetata pentru mine si
una pentru tine. 
Si voi ba masculilor, daca vedeti ca plange fata, numa’ pentru ca exista si are grija voastra, luati-o in brate si multumiti-i. Si pupati-i mana, ca merita.
L.Edit: uitasem bai ce vroiam sa-ti zic de fapt. Ce zice nenea asta negru la refren.

"Drinking is an emotional thing. It joggles you out of the standardism
of everyday life, out of everything being the same. It yanks you out of
your body and your mind and throws you against the wall. I have the
feeling that drinking is a form of suicide where you’re allowed to
return to life and begin all over the next day. It’s like killing
yourself, and then you’re reborn. I guess I’ve lived about ten or
fifteen thousand lives now."
 
                                                                                       Ch.Bukowski 
"Am incercat. Mi-a
dat toata silinta ca lucrurile sa fie in ordine. Si pana la un punct chiar asa
pareau. Am cunoscut femeia pe care multi barbati si-ar dori-o alaturi. Femeia
care tine la mine, si care ma intelege .Zambitoare, frumoasa.
Insa iinimii nu i-am cerut parerea
pana ce nu am revazut-o pe EA.
Ea, cea care m-a facut sa privesc tavanul in noptile cu luna plina si sa o
vad rasarind dintre picaturile de var, ea cea care ma facuse sa ma trezesc
dimineata cu un zambet larg pe chipul incremenit de obicei, si  sa ma bucur ca traiesc, dar mai ales sa simt
ca sunt viu. Ea a revenit peste imagina femeii de langa mine ca umbra lunii
peste Soare , si deodata tot trecutul a inlocuit prezentul aparent perfect pe
care il traiam. Am realizat ca sunt incapabil sa iubesc pe altcineva, si ca un
gol imens nu se poate astupa cu un dop de pluta.A revenit in viata mea mai vie
ca oricand, si fiecare clipa petrecuta cu ea s-a infipt dureros si adanc in
constiiinta-mi obosita  de cautare. Era
de ajuns sa stiu ca exista, nu vroiam nimic mai mult. Nici macar nu am
indraznit sa ii sarut obrazul la revedere, desi tanjeam sa ii ating buzele din care tasnisera odata cuvintele ce raneau.
O sorbeam din priviri, si deveneam din ce in ce mai orb la ce se petrecea in
jurul meu. Zacusem in compromisuri ca o turma de porci in noroaie, si asta ma
facuse sa am cugetul murdar. Chipul ei mi-a fost de ajuns pentru a ma ridica
din mizerie, si sa imi dau seama de ceea ce vreau. Soarta nemernica abea ne-am
revazut, doar ce am schimbat  cateva
cuvinte despre ceea ce s-a petrecut in timpul dintre despartire si revedere, si
destinul mi-o ia din nou de langa mine, la mii de kilometri departare,
trimitand-o printre straini"
     Austin Ounce este un om
simplu.Poate mai simplu chiar decat mine. Nu a inceput sa scrie din
alte ratiuni decat pentru a se exterioriza. Si totusi, lucarile lui,
eseistica si poezia in special, sub forma de fascicole, au avut un
succes neasteptat.Scria ca in transa , deloc pretentios, accesibil. Si
asta placea publicului. Nu ii era teama sa se arate slab, nu ezita
niciodata sa isi faca siesi doavada sinceritatii, chiar daca asta
insemna sa fie aratat cu degetul, stiindu-se afinitatea lui pentru
exactitate, si impulsivitatea ce il caracteriza. 
Fragmentul din "Curajul de a nu avea curaj" mi s-a parut elocvent
pentru starile contradictorii pe care le poate trezi in fiecare un
cuvant, sau
chiar numai o virgula asezata acolo unde trebuie.
Voi incerca sa reproduc curand alte cateva fragmente ale operei lui
putin cunoscuta publicului larg

 

 

"Am incercat. Mi-a
dat toata silinta ca lucrurile sa fie in ordine. Si pana la un punct chiar asa
pareau. Am cunoscut femeia pe care multi barbati si-ar dori-o alaturi. Femeia
care tine la mine, si care ma intelege .Zambitoare, frumoasa.
Insa iinimii nu i-am cerut parerea
pana ce nu am revazut-o pe EA.
Ea, cea care m-a facut sa privesc tavanul in noptile cu luna plina si sa o
vad rasarind dintre picaturile de var, ea cea care ma facuse sa ma trezesc
dimineata cu un zambet larg pe chipul incremenit de obicei, si  sa ma bucur ca traiesc, dar mai ales sa simt
ca sunt viu. Ea a revenit peste imagina femeii de langa mine ca umbra lunii
peste Soare , si deodata tot trecutul a inlocuit prezentul aparent perfect pe
care il traiam. Am realizat ca sunt incapabil sa iubesc pe altcineva, si ca un
gol imens nu se poate astupa cu un dop de pluta.A revenit in viata mea mai vie
ca oricand, si fiecare clipa petrecuta cu ea s-a infipt dureros si adanc in
constiiinta-mi obosita  de cautare. Era
de ajuns sa stiu ca exista, nu vroiam nimic mai mult. Nici macar nu am
indraznit sa ii sarut obrazul la revedere , desi tanjeam sa ii ating buzele din care tasnisera odata cuvintele ce raneau.
O sorbeam din priviri, si deveneam din ce in ce mai orb la ce se petrecea in
jurul meu. Zacusem in compromisuri ca o turma de porci in noroaie, si asta ma
facuse sa am cugetul murdar. Chipul ei mi-a fost de ajuns pentru a ma ridica
din mizerie, si sa imi dau seama de ceea ce vreau. Soarta nemernica abea ne-am
revazut, doar ce am schimbat  cateva
cuvinte despre ceea ce s-a petrecut in timpul dintre despartire si revedere, si
destinul mi-o ia din nou de langa mine, la mii de kilometri departare,
trimitand-o printre straini"
     Austin Ounce este un om
simplu.Poate mai simplu chiar decat mine. Nu a inceput sa scrie din
alte ratiuni decat pentru a se exterioriza. Si totusi, lucarile lui,
eseistica si poezia in special, sub forma de fascicole, au avut un
succes neasteptat.Scria ca in transa , deloc pretentios, accesibil. Si
asta placea publicului. Nu ii era teama sa se arate slab, nu ezita
niciodata sa isi faca siesi doavada sinceritatii, chiar daca asta
insemna sa fie aratat cu degetul, stiindu-se afinitatea lui pentru
exactitate, si impulsivitatea ce il caracteriza. 
Fragmentul din "Curajul de a nu avea curaj" mi s-a parut elocvent
pentru starile contradictorii pe care le poate trezi in fiecare un
cuvant, sau
chiar numai o virgula asezata acolo unde trebuie.
Voi incerca sa reproduc curand alte cateva fragmente ale operei lui
putin cunoscuta publicului larg

 

 

Azi, carte veche cu iz si mai vechi. Mi-ar fi placut sa scriu despre ceva nou. Letopizdetul in a nu stiu cata varianta al lui Vakulovski. Din pacate nu e pe gustul meu. O noua aparitie editoriala a lui cartarescu.Din nefericire nu citesc. Asa ca am hotarat sa fiu anacronic. Poate putin controversat . Poate luat in tarbaca de unii. Cu tendinte pensionaresti, si ton de jucator de sah in parc pe mese caroiate turnate din beton, ori jucator de dame la umbra castanilor si teilor ce-si scutura floarea. Ei bine, in ciuda acestora, nu voi ezita catusi de putin. Un nume, un om care din cate stiu inca este viu, un scriitor de exceptie, autorul "frumosilor nebuni ai marilor orase". Fanus Neagu, si o carte pentru lunatici, insomniaci, nostalgici, romantici…in final o carte pentru oricine, "In vapaia Lunii". Detin o editie veche, din 80 si ceva, ce cuprind emai multe cicluri de povestiri, majoritatea petrecute in Baragan si Delta.Aparent banale, impartite in 4 cicluri, "In vapaia Lunii", "Vara buimaca", "Caii albi din orasul Bucuresti", si inca unul al carui nume nu mi-l pot aminti (promit ca revin), povestirile lui fanus neagu sunt banale in aparenta, si relateaza cotidianul necosmetizat, brut, drame personale cu prea putina importanta la nivelul macrocosmosului. Contaminarea catorva sute de litri de tuica ai unui om cu gaz de lampa devine insa prilej de nebunie, acompaniat de "luna ce se balacea in galeata de tuica" si din  care acesta bea neincetat de 3 zile. Iibirile petrecute in Sulina se consuma barbar aproape, factorul postal face comert cu scrisori datand din al 2lea Razboi Mondial…banalitati e adevarat. Dar cuvintele au forta, ating un punct nevralgic tocmai datorita banalitatii. oricand este posibil ca tu sa fii  urmatorul in acest ciclu, ca intr- farandola draceasca invartindu-se ametitor. Exista o tensiune dramatica in frazele scurte, si atat de umane, si chiar un tractorist cu pielea atinsa de Pelagra pare ca rosteste un Shakespirian "to be or not to be" atunci cand cere o tigara altuia.Contextul este coplesitor, si "luna ca o limba de caine" atarna pe bolta chiar si in timpul zilei, perceputa in aceste scrieri doar ca mijloc de a accede la urmatoarea noapte. Personajele, din cele mai diverse, unele cosmopolite, sunt naturale, nu se forteaza sa para altfel decat sunt, si astfel Fanus Neagu ii apropie si mai mult de cititor pe poetul neinteles din Carciuma Deltei, sau pe micutul  care face o excursie pe rau intr-o copaie, ori pe pilotul de salupa ce intreprinde actiuni nebunesti in portul ingust. Recomand cu caldura "In vapaia Lunii", a se citi numai in stare de visare.

Azi, carte veche cu iz si mai vechi. Mi-ar fi placut sa scriu despre ceva nou. Letopizdetul in a nu stiu cata varianta al lui Vakulovski. Din pacate nu e pe gustul meu. O noua aparitie editoriala a lui cartarescu.Din nefericire nu citesc. Asa ca am hotarat sa fiu anacronic. Poate putin controversat . Poate luat in tarbaca de unii. Cu tendinte pensionaresti, si ton de jucator de sah in parc pe mese caroiate turnate din beton, ori jucator de dame la umbra castanilor si teilor ce-si scutura floarea. Ei bine, in ciuda acestora, nu voi ezita catusi de putin. Un nume, un om care din cate stiu inca este viu, un scriitor de exceptie, autorul "frumosilor nebuni ai marilor orase". Fanus Neagu, si o carte pentru lunatici, insomniaci, nostalgici, romantici…in final o carte pentru oricine, "In vapaia Lunii". Detin o editie veche, din 80 si ceva, ce cuprind emai multe cicluri de povestiri, majoritatea petrecute in Baragan si Delta.Aparent banale, impartite in 4 cicluri, "In vapaia Lunii", "Vara buimaca", "Caii albi din orasul Bucuresti", si inca unul al carui nume nu mi-l pot aminti (promit ca revin), povestirile lui fanus neagu sunt banale in aparenta, si relateaza cotidianul necosmetizat, brut, drame personale cu prea putina importanta la nivelul macrocosmosului. Contaminarea catorva sute de litri de tuica ai unui om cu gaz de lampa devine insa prilej de nebunie, acompaniat de "luna ce se balacea in galeata de tuica" si din  care acesta bea neincetat de 3 zile. Iibirile petrecute in Sulina se consuma barbar aproape, factorul postal face comert cu scrisori datand din al 2lea Razboi Mondial…banalitati e adevarat. Dar cuvintele au forta, ating un punct nevralgic tocmai datorita banalitatii. oricand este posibil ca tu sa fii  urmatorul in acest ciclu, ca intr- farandola draceasca invartindu-se ametitor. Exista o tensiune dramatica in frazele scurte, si atat de umane, si chiar un tractorist cu pielea atinsa de Pelagra pare ca rosteste un Shakespirian "to be or not to be" atunci cand cere o tigara altuia.Contextul este coplesitor, si "luna ca o limba de caine" atarna pe bolta chiar si in timpul zilei, perceputa in aceste scrieri doar ca mijloc de a accede la urmatoarea noapte. Personajele, din cele mai diverse, unele cosmopolite, sunt naturale, nu se forteaza sa para altfel decat sunt, si astfel Fanus Neagu ii apropie si mai mult de cititor pe poetul neinteles din Carciuma Deltei, sau pe micutul  care face o excursie pe rau intr-o copaie, ori pe pilotul de salupa ce intreprinde actiuni nebunesti in portul ingust. Recomand cu caldura "In vapaia Lunii", a se citi numai in stare de visare.

Cu ceva vreme in urma, un nume mi-a atras atentia. Stateam cu Luci la o berica mica, vorbind vrute si nevrute, de la criminalistica si literatura pana la activitati sa le numim
" fiziologice absolut necesare". In contextul acesta relaxat, m-a intrebat daca il cunosc indeaproape pe Bukowski. Era pentru prima data cand auzeam de el , si am recunoscut sincer ca NU. Functionar postal, acesta a renuntat la slujba lui sigura la 50 de ani, pentru a se dedica scrisului.Si nu oricarui fel de scris, ci literaturii considerata de multi ca fiind vulgara, daca nu erotica .Incadrat in curentul generatiei beat, Bukowski m-a captat de la primele randuri. Avea in cuvintele sale forta, si o sinceritate debordanta. Vorbea despre actul sexual cu nonsalanta, si o detasare pe care numai la un actor din filmele pentru adulti o poti intalni.Bea, scrie si iubeste pasager . Recunoaste ca e incapabil de altceva. Scrie mai bine sau mai prost, in functie de ciclurile sentimentale prin care trece. Scrie poezie mincinoasa dedragoste doar pentru a se imperechea animalic, atunci cand nu este atat de beat incat sa adoarma inainte ca femeia de langa el sa iasa goala si apetisanta de sub dus.prin natura formei, Bukowski este exclusivist; nu vrea sa fie placut, nu il intereseaza critica, isi este siesi muzasi reper in viata. recomand "Femei" celor cu stomacul destul de tare pentru a gusta proza dezbracata de pudoare, dezvirginata de metafore si dulcegarii, fiind sigur ca aceia se vor regasi macar intr-un rand sau doua. Cand citesti, simti nu numai viata lu Chinaski(alter ego-ul literar al lui Bukowski) trecandu-ti prin fata ochilor, ci si o parte din viata ta, daca nu esti unul dintre aceia care arboreaza mutre intepate si care la auzul cuvantului "sex" incepi sa cauti o punga in care sa deversezi continutul stomacului.Carte buna, 5 stelute de la mine. Mai incolo despre poezia lui Bukowski

Cu ceva vreme in urma, un nume mi-a atras atentia. Stateam cu Luci la o berica mica, vorbind vrute si nevrute, de la criminalistica si literatura pana la activitati sa le numim
" fiziologice absolut necesare". In contextul acesta relaxat, m-a intrebat daca il cunosc indeaproape pe Bukowski. Era pentru prima data cand auzeam de el , si am recunoscut sincer ca NU. Functionar postal, acesta a renuntat la slujba lui sigura la 50 de ani, pentru a se dedica scrisului.Si nu oricarui fel de scris, ci literaturii considerata de multi ca fiind vulgara, daca nu erotica .Incadrat in curentul generatiei beat, Bukowski m-a captat de la primele randuri. Avea in cuvintele sale forta, si o sinceritate debordanta. Vorbea despre actul sexual cu nonsalanta, si o detasare pe care numai la un actor din filmele pentru adulti o poti intalni.Bea, scrie si iubeste pasager . Recunoaste ca e incapabil de altceva. Scrie mai bine sau mai prost, in functie de ciclurile sentimentale prin care trece. Scrie poezie mincinoasa dedragoste doar pentru a se imperechea animalic, atunci cand nu este atat de beat incat sa adoarma inainte ca femeia de langa el sa iasa goala si apetisanta de sub dus.prin natura formei, Bukowski este exclusivist; nu vrea sa fie placut, nu il intereseaza critica, isi este siesi muzasi reper in viata. recomand "Femei" celor cu stomacul destul de tare pentru a gusta proza dezbracata de pudoare, dezvirginata de metafore si dulcegarii, fiind sigur ca aceia se vor regasi macar intr-un rand sau doua. Cand citesti, simti nu numai viata lu Chinaski(alter ego-ul literar al lui Bukowski) trecandu-ti prin fata ochilor, ci si o parte din viata ta, daca nu esti unul dintre aceia care arboreaza mutre intepate si care la auzul cuvantului "sex" incepi sa cauti o punga in care sa deversezi continutul stomacului.Carte buna, 5 stelute de la mine. Mai incolo despre poezia lui Bukowski
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X