Entries tagged with “Austin Ounce”.


Austin Ounce

Din gtlejul vostru, fin ?i chinuit
r?s?reau cuvinte, mugete ?i spasme
?i-ntr-un miez de noapte mic ?i pric?jit
vorbele murdare r?spndeau miasme.

Vai, dar ce iubire, ce iubire mare
voi, femei b?trne la nou??pe ani
dragoste banal?, pur? intmplare
ntr-o biat? minte de copii s?rmani.

O s? ne iubim, nc-o ve?nicie
ne min?ea?i adesea, cu neru?inare
noi, b?rba?i o sut?, voi muieri o mie
Fie-v? minciuna binecuvntare.

S-a-mplinit sorocul, vremea e de moarte
O s?-n-chide?i ochii f?r?-mpotrivire
Buzele vi-s negre, sufletul se-mparte
ntr-o balt? mare de neprih?nire.

A?i gemut destul prin paturi str?ine
Pn? diminea?a, cnd zorii v? mu?c?
De glezne, de sni, curve, balerine
A sunat ?i ceasul s? intra?i n cu?c?.

E ?i rndul vostru s? muceg?i?i
ntre cei pere?i umezi?i de plns
Pieptul , pulpa ,coapsa, noaptea dezgoli?i
Pe chipuri zgria?i ranjetul constrns.

Eu am s? m? bucur, voi merge?i pe brne
drept spre e?afod, azi e spnzurare
P?rul vostru negru are s? v-atrne
Cioclii or s-arunce le?urile-n mare.

Pesc?ru?ii lacomi ciugulesc cu sil?
Din obrajii unde -?i s?rutasem chipul
Cu oasele tale , cu dor ?i cu mil?
o s? fac din nou plaja ?i nisipul.

Mi-e trupul calcinat de zori
Mi-e firea azi spoit? cu sfial?
?i sufletu-mi l-ai pref?cut fiori
Cnd mi-ai l?sat camera goal?.

Ai aruncat dantele nerostite
Gablon?uri largi din alambic
peste portrete galbene, ncremenite
Ale bunicii cu-un bunic .

n locul lor, am fi st?tut chiar noi
Peste o mie ?i ceva de ani
mpov?rati de dimine?i ?i de nevoi
?i-n margini snii t?i virani.

?i macin? ?i ?ie-u?or minute
tot ce am zis, a?a c? am s? tac
Oh, te-a? iubi, din ochi pe ne?tiute
Pe sub faleze , lng-un val buimac.

cand nu-ti mai trebuie alt ritm
decat sa-i asculti respiratia monotona
si s-o privesti cum iti striveste memoria

D’if

S? ne nchipuim o camer? oarecare

f?r? u?i, f?r? geamuri , numai cu tavanul

pu?in cr?pat

pe acolo am s? ?i ar?t ce nu am avut vreme pn? acum

S? ne nchipuim, draga mea, c?

suntem din nou copiii ?ia doi

care aveau la picioare o lume

ct un univers

cand ne s?rutam, ne ntindeam a?a de tare

nct z?ream dincolo de orizont

ai v?zut doar, ne fumegau buzele

de la cte-un meteorit care ne deranja fierbinte plutirea.

S? ne nchipuim c? nu ne mai nchipuim nimic

numai nisipul care ?i-ar fi zgriat um?rul

unde mai devreme r?s?riser? dou? stele mici,

?i toat? vara care urma s? vin?, mai var?

ca toate verile celorlal?i bie?i oameni.

Ascult?, de la atta nchipuire, pe casa mea

cnt? cucuveaua, nfoiat? n pene

zice cum c? mi-a venit rndul s? nu-?tiu-ce

?i felurite prostii . Eheeeeeeeee, nu ?tie ea

c? vremea mea nu-i gata, nu ?tie c?

mai sunt cteva ploi de stele, care abia a?teapt?

s? ne vad? din nou, acolo sus, cu sufletele

ncrligate unul n altul, s? ne ude

ndeplinindu-ne nc? o dorin??.

Ce dac? respir?m vid in nem?rginirea noastr?,

la fiecare pic?tur? de stea, o s? cerem

s? mai fim doi

o ve?nicie

?i nc? una

?i nc? una

pn? n-or mai ploua stelele.

?i totu?i te mai caut

Prin r?scoliri de ierni

Prin clapele de flaut

De unde noapte cerni.

?i totu?i e?ti o carne

Din cea??, ?i din vis

uitatnd s? se ntoarne

ntr-un prezent concis

Nu-i jale-n cimitire

Z?pezi astup? mor?ii

pe cruci drept coviltire

zac marginile sor?ii.

P?rin?ii scurm?-n ghea??

Strignd pe nume fii

Gem spectrele de cea??

mame-?i ngroap? vii.

Am locul meu acolo

S? treci s?-mi dai bine?e

De n-ai s? ui?i, copilo

Mormintele r?zle?e.

Se rup catapetesme

?i cerul se mparte

se scurg din bol?i miresme

Trziu ?i prea departe.

Pe lespedea prea rece

Mai ieri am scris poeme

De cum lumina trece

de cum nu mai e vreme .

Cite?ti, ?i eu cu gheara

Ce-o scot ?i zgrii snii

miroase-a moartea seara

Se poart?-a om nebunii.

Atrn? sus lumin?

De lun-albastr?, crud?

?i moartea, clandestin?

Fuge prin ploaie, ud?.

De peste por ?i b?trnii

bat cuie la co?ciuge

fac v?l ?optit furtunii

Vor moartea s? subjuge.

Nu-i vreme de banale

Promisiuni postmortem

Cu zorile brutale

Copii din nou ne na?tem.

?i pip?i iar??i coapsa

?i-mi curge iar??i snge

Prin vene, ?i pedeapsa

De a fi viu m? strnge.

Tr?im prezentul simplu

Eu, tu, ?i suntem doi

Ne doarme-n trup un templu

al veacului de-apoi

Te-am pref?cut n verbe

?tii, verbele nu mor

Cazanul nop?ii fierbe

Cnd ceasurile bat

O cruce , dou? jerbe

trei vrafuri de p?cat

o stea, ?i pu?in dor.

Afi,

E?ti tu femeie, ?i o ?tii prea bine

Ai dou?zeci de ani ?i d?n?uie?ti prin via??

Te joci cu fraze-alambicate, anodine

Prefaci apu?ii ntr-o diminea??.

Faci pa?ii mari, cnd mergi printre noroaie

?i ?ii copiii mici de mna dreapt?

E vreme-acum de p?ci ?i de r?zboaie

C?ci mine n-ai habar ce ete a?teapt?.

E iarn? , ninge lin, ?i ai mini reci

Picoarele asemenea-?i sunt sloi

mi-e team? c-am s? tai vreo trei berbeci

Din stn?, ?i vreo dou? oi

Am s? i p?gubesc de ln?, am s-o torc

Culoarea din nadir o s? o storc

din ceruri mici,albastru- violete

doar ca s? rzi pu?in, ?i s? m?-ntrebi ncet

cu mna sprijinit? de perete

pe ton mirat, cuvinte-n creuzet

“Ce dracu ai f?cut, poete?!”

Ei, uite-am tricotat ?osete.

?i-ai ntors palma , cu linia vie?ii n sus

M-ai rugat s?-?i ghicesc trecutul

Nu am v?zut dect un r?s?rit, ntr-o diminea??

?i-o nserare , cu palid apus

ncolo, doar o mare de ghea??.

?i-ai intors palmele mici spre ochii mei

U?or nchi?i, ca pentru o odihn? dup? moarte

Curgnd din ele lumin?, parc? prea mult?.

“Apropie-te”, te-am rugat cu glas sc?zut.

Din ce te-apropii mi devii departe.

Nu ?i-ai g?sit locul , tu nu tr?ie?ti aici,

Ai ?tiut dinainte, cititul n palm? e ca cititul din c?r?i

Numele, chipurile, sunt adev?ruri, alteori doar miniciuni

Azi m? ur??ti, mine m? ier?i,

Plimbndu-?i pe suflet, de mar?i pn? luni

minile tale, tulbur?tor de albe ?i mici.

*?ie, c? tot am promis .

Lng? tine num?ram secundele

nu am vrut s? ?tii asta niciodat?

mi-era team? c? ar fi fost un semn de sl?biciune

lng? tine luam secundele, le ntorceam pe toate fe?ele

?i le mngiam.

Cteodat? uitam s? mai respir

cnd sim?eam c? m? sufoc, te s?rutam ap?sat

la fel f?ceam cnd mi-era sete, foame

sau dor. Mi-era dor de tine

?i cnd ?i puneai capul pe pieptul meu,

creznd c? ai s? odihne?ti a?a

ve?nicii ntregi.

Adunam n buzunare fel de fel de nimicuri

aici o urm? de pas, dincolo un cuvnt

o bucat? frumoas? de cer, oglindit? n ochii t?i,

un bilet de tren

s?-mi ?in? loc de tine cnd mi-ai fi lipsit.

Uneori te s?rutam preventiv , mbuteliam

r?coarea buzelor tale ntr-un buzunar anume

croit undeva n inim?, a?a, ca o amintire frumoas?

pentru atunci cnd se face frig.

M? ntrebau oamenii mira?i,

mpidicndu-se de prea multa dragoste

pe care nu mai aveam unde s? o ?in

“Ce faci m? cnd nu o s? mai fie?”

bie?i ignoran?i, draga mea ,

mi dormi cuminte

prin tot soiul de buzunare adnci,

te g?sesc cnd ?i cnd acolo,

?i tac, s? nu care cumva s? te trezesc.

*Aten?ie. Textul de mai jos con?ine cuvinte ?i expresii considerate de unele persoane ca fiind vulgare.

Suntem bolnavi de ejaculare precoce

Scuip?m cuvintele ca lichidul seminal

cteodat? c?tre orizont, p?rndu-ne un vagin

alteori la zenit , creznd n amorul carnal

murd?rind cu cuvinte cerul senin

Suntem bolnavi de cuvinte venerice

le ngre?o??m , aruncndu-le prea repede

ca pe un fel de antibiotice

E boala secolului , asta, s? ejacul?m vorbe

?i s? nu ne pese, s? na?te?i, voi, femei

din c?ldura coapselor voastre , din curbe

f?cute de fese rotunde ca ni?te idei,

Un le?in postcoitum, mimnd orgasmul

cnd v? vr?i intre picioarele sufletului

naivitatea celui de desupra

cnd l?sa?i pe snii vo?tri fle?c?i?i timpuriu s? se ntind?

Cuvinte slinoase, scuipate prea devreme

rnjind spart la chipurile voastre din oglind?.

Ni se ntinde machiajul , ar?t?m a curve b?trne

obosite de atta trotuar lustruit

obosite s? cear? o sut? de mii ca la barier?

doar s?-?i ridice piciorul ofilit

ca un cine.

Se scuturase de suspin

de?i tot tn?r? era

femeia nger , mic destin

uitase s? mai fie-a mea

Avea pe arip? un semn

l?sat de dragostea prea mult?

?i inima-i era de lemn

iar vie?ii-i adresa insult?

De ce m-a scos n drumul ei

de ce am ndr?znit s? zbor

cum dracu’ din mii de femei

numai de ea mi este dor.

Femeia nger a murit

pu?in n vis, pu?in real

?i-n moartea ei am reg?sit

numai un sentiment banal.

Nu am s? plng, n-am s? jelesc

Nu am s? fac o tragedie

din simplul fapt c? o iubesc

ar fi un fel de mr??vie

Ea se hr?ne?te azi cu mine

m? devoreaz? con?tient

din n?l?imile alpine

unde ?i are-apartament.

n urm? las? mii de pa?i

n urm? las? ?i parfum

Orict noi doi am fi de la?i

nu mai c?lc?m pe-acela?i drum.

De prim?var?, mi-amintesc foarte pu?ine
De mun?i aproape nu mai ?tiu nimic
Ori min?ii mele e ceva ce nu-i convine
Ori timpul ?sta s-a f?cut prea mic

De tine ?tiu numai c? nu mai e?ti
St? patul desf?cut pe jum?tate
Miroase-a Tine, cred c? b?nuie?ti
Miroase-a noi ?i a absurditate.

De dragoste am cam uitat de tot
Cuvintele se fac izvor, ?i-mi zac pe buze
Eu doar acela?i simplu matelot Le las s? se strecoare prin ecluze.

De mare, parc?-mi amintesc un val
Unde c?lcase glezna ta odat?,
C?lciul t?u, mic ?i oval
?i dragostea aproximat?.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X