Acolo, n gangul ?la
s-a ridicat n genuchi
mai devreme adormise, ntins pe beton
?i-a deschis ?li?ul- e impropriu spus,
de fapt ?i-a desf?cut srma
ce-i ?inea pantalonii s? nu cad?-
?i s-a pi?at pe bloc
peste un grafitti ce nchipuia
cu litere de-un cot,
“Alon3″
a dracu singur?tate, m?
nu o mai suportai?

S-au adunat babele ca la Fecioara din kazan
Cu batic negru toate, ?i gurile c?scate
att de larg c? se strnise vnt
Babelor, ce face?i aici, voi trebuie
s? sta?i pe prispe, a?a cum stau babele idilice
cu caier de ln?, cu andrele ?i miori?e.
P?i s? vezi m?, Anatolie, a venit Pafnutie sfntul
violatorul de licorni, cu o traist? mare,
?i ?ipa prin trg “Hai la minuni, minuni cu traista!”
nu ne puteam ab?ine, ne-am p?strat ceva din idilism
doar suntem babe, ?i ne-am nghesuit aici
iac?t?, Pafnutie scoate de urechi un iepure
cu sos de smntn?, o vindecare de olog
f?r? sc?ld?toarea din Vitezda, o nviere
de Laz?r, dup? patru zile ?i cteva ore
o z?mislire imaculat?, ?i cteva alte exorciz?ri
f?cute sub amenin?area rasputinismului.
Alearg? dracii printre oameni, ca la cursa
de o sut? de metri, speria?i de faima lui Pafnutie
cel ce a cunoscut ndeaproape inorogii
poate mai mult dect ar fi trebuit,
dup? primele dou? sticle de cuvios rachiu

De la atta vodk?, ni se lichefiaser? ncheieturile
a?a mi-ai spus, uite, am o mn?
emannd mirosul a toate b?uturile
complet lichid?, o p?strez ntr-un pahar
pune ni?te ghea?? peste ea, ?i o bem
mine diminea??, cnd ne e sete iar, ntindem
mna cealalt?, mna din materie solid?
ca la nceputul lumii, mna monolit
dup? paharul cu ghea??, sorbindu-ne cu poft?
ceea ce au fost odat? liniile vie?ii,
apoi ne iubim ndelung pe marginea lumii
cu aten?ie desigur, acolo e periculos
spun unii
s? adormi dup?, la orice mi?care gre?it?
la orice tres?rire n somn, po?i s? cazi
la orice zvcnitur? din copit?
dincolo, n pr?pastia adnc?, dracu’ ?tie
ce zace, nimeni nu s-a ntors s? ne povesteasc?
dac? ?i-acolo-s oameni sau f?ptur? cereasc?
aveam o b?nuial?, cum c? ar fi dou? ruri
de foc, v?zusem eu scena asta pe o biseric?
pictat? prost, ca de un copil lipsit de talent .
Ai v?zut, draga mea? Dimine?ile sunt ca o crcium?
n care cnt? rock,niciodat? prea luminoase
totdeauna mirosind ba a alcool, ba a transpira?ie
mai tot timpul cu dureri ascu?ite de oase
cu zeci de ochi a?inti?i asupra noastr?
din pere?ii scoroj?i, privindu-ne acuzator ,
de sub pilota prea mare ?i prea albastr?
a “ce a?i f?cut, b?, azinoapte, p?gnilor!”,
cu referire, desigur, la urmele din carne
la cearc?nele atrnnd pn? la genunchi
la m?tu?i, la unchi
la cerul greu, gata s? se r?stoarne
la ziua cnd Iisus a f?cut nti minunea
?i la lini?tea cu care ne nvelim goliciunea.

Anatolie, e diminea??, neteze?te-?i
ridurile, ?i zmbe?te, lumina
te-a inundat ca atunci cnd erai copil
mai ?tii? ajungea Dun?rea pn? n prag
lip?iai cu picioarele goale n ap?
bucuros, bunic?-tu Platon
?i smulgea p?rul albit nainte de vreme
pere?ii casei voastre, sinilii, se nnegreau
ca de boal?. Ce ?tiai tu, lumina
de-atunci, lumina de-acum, era toat? a ta.
Nu e o diminea?? ca oricare alta
pe marginea patului ?i-a crescut
un plc de zambile – vezi, Anatolie
?i tu nu ?tiai de ce ?i miroseau visele
de-azi noapte a gr?dini ntinse.

Iubirea nu trebuie s? fie ca n c?r?i
mi spuneai n timp ce desf?ceai o bere
sorbeai cu poft? din ea, spuma
?i curgea pe la col?urile gurii tale
cu buze pline, c?rnoase bine conturate
am ie?it la plimbare mbr?ca?i
ca dou? prostituate , tu ?i-ai pus cearc?ne
eu un buzunar plin cu amenzi nepl?tite
?i vreo dou? boli venerice bine ascunse
al?turi de patru lei ?i cincizeci ?i cinci de bani
amndoi fumam chi?toace adunate din parc
noaptea nu ne vede nici dracu
le sudam unul de altul, ntr-un act
de suprem? burghezie, singurul
pe care ni-l permitem
n timp ce icneam de la tutun st?tut ?i umed
m? s?rutai, iubirea nu trebuie s? fie
nici ca n filme, acolo orice c?cat f?r?
viitor ajunge rege sau bancher
?i orice curv? ieftin? mare doamn?
taci ?i fumeaz?, ?sta este gustul
cu care trebuie s? te obi?nuie?ti
te va urm?ri o bun? bucat? a vie?ii tale
iubirea nu trebuie s? fie dect ca n
cntece, dobitocule, s? nceap?
?i s? se termine n patru minute
taci ?i fumeaz?, nu te mai plnge
c? te doare gtul, ?i-am preg?tit
patul, surzi, curv? ieftin?
a?ezndu-mi ?ase pagini cu imobiliare
din Telegraf pe banca aia scorojit?.
Mine diminea?? ne trezim din acest
vis, nici urt, nici frumos, ?i toate
lucrurile vor fi neschimbate.

Ai pu?in timp? a? vrea
s? ?i ar?t ce nseamn?
sinceritatea dus? dincolo de limite
prive?te, umblu cu sufletul
pe deasupra, o hain?
de prim?var?, sub?ire
pe care o mbrac pentru prima oar?
mirosind a dughean? de cartier .
A crescut un zid
de c?r?mizi ro?ii, arse
ntre noi , r?s?rit a?a
din senin, ca o iubire mare.

Verific?-?i gtul, mi-a spus un medic b?trn
ce-?i c?ra anii urca?i pe o targ? veche
ponosit?, nvelit? cu eterna p?tur? de campanie,
plictisindu-se n cabinetul de un alb ndoielnic
-la intrare , o umbr? atrna ntr-un ?treang
la doi pa?i mai ncolo, ?obolanii cenu?ii
se nfr??eau cu sute de furnici –
verific?-?i gtul mai des, scuip?
mu?c?, url? ?i ?ip? “sunt viu”
ai o scuip?toare n col? pentru toate astea
analizele tale arat? c?
undeva, ntre laringe ?i corzile vocale,
ai un morman de njur?turi nespuse
Maligne, ca un cancer al cuvintelor
Domnule doctor, azi diminea?? nu aveam
nici un cancer, vorbele mi-erau intregi
ba?ca nu-s f?cut nicicum pentru t?cere
e att de grea c? m? frnge doar gndind-o.
Anatolie, pe-afar?, prindea fluturi de fier
ntr-o plas? rabi?. mi ?uier? printre din?i
aruncnd chi?tocul n iarb?
Vezi bine, doctorul, batrn, nu mai vede bine.

To?i vis?m. Unii mai mult, al?ii mai pu?in
unii, organiza?i ?i taciturni, viseaz? coerent,
cadrele le alearg? pe cortex ca un film
al?ii doar fragmente fulger?toare
att de scurte c? le mesteci n palme
to?i vis?m paturi de zi ?i paturi de noapte,
paturi cu a?ternuturi curate
n care s? ne ntindem oasele albite
cnd ne trezim din mormnt
?i umbl?m de colo-colo, proasp?t deshuma?i
murdari de p?mnt
cer?ind vin, c? vezi- doamne , nu ni s-a dat
de poman? ct am z?cut, pref?cndu-ne
mor?i de-a binelea. Cu mor?ii, doamnelor
nu-i de glum?, dac? v? apar,deodat’
n prag, cu crucea-n bra?e
?i cer o caraf? de vin bun, ?i-un pat
moale ?i curat, f?r? rumegu? n saltea ,
mor?ii beau mult, cte-un beci pe sear?
poate chiar dou?, totul ?ine
de ct au stat n groap?, ?i de
m?rimea satului. Mor?ii de la ora?
umbl? noapte de noapte prin birturi
bnd pe banii lor. To?i vis?m doamnelor,
unii alb-negru, al?ii color.

…?i parc? ar fi fost frumos s? am cui oferi un m?r?i?or. Dar n buzunarele mele ai s? g?se?ti numai cioburi colorate, legate urt cu sfori de cnep?, de care pn? ?i mie, artizanul lor, mi-e ru?ine. Sunt ni?te cioburi att de vulgare, nct atunci cnd bag mna dup? ele, ?i le las prad? luminii zilei, odat? pe an, sunt ca o invita?ie la un desfru al c?rnii, la o risip? de voluptate. Pe ele ai s? vezi numai transpira?ie, cuvinte gemute, strig?te ?i unghii nfipte n piele.Palmele mele sunt condamnate, defintiv ?i irevocabil, s? tremure an de an la apropierea de co?ari, potcoave sau trifoi cu patru foi, falangele mele pur ?i simplu g?sesc greu, mult prea greu de atins nevinov??iile legate cu ?nururi mici, fine, numai bune de legat la mna femeilor frumoase ?i cumin?i. Minile mele se ntreab? una pe alta, ar?tndu-?i linia vie?ii ndoit? ” unde g?sim noi un piept potrivit, sau o ncheietur? att de fin?, s? o mpodobim n ro?u ?i alb?”

Pu?in afuma?i, eu ?i un prechin, la pas pe bulivarul Tomis. Noapte, frig, ?i ceva poli?ie ?i smurd n fa?a noastr?. Accident cu ma?in? de badigarzi cu aspira?ii de girofar ?i un Hyundai ro?, fain de tot, r?sturnat cu cracii-n sus. Prechinu se opre?te dramatic , pune o min? serioas? c?tr? mine, ?i gr?ie?te tare, n mijlocul gloatei de victime ?i gur? casc? adunate:
-?i zi m?, a?a arat? un Hyundai pe dedesubt! Dac? vroiau s? schimbe ro?ile nu era nevoie s? r?stoarne t?t? ma?ina, ajungea ?i numa’ un cric.

« Pagina precedentăPagina următoare »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X