Am urm?rit constant un blog, de ceva vreme īncoace. L-am urm?rit nu pentru c? ar fi avut ceva de zis, ci pentru c? eram doar curios s? v?d pān? unde poate duce ipocrizia, īngāmfarea ?i egou-ul unui om asupra c?ruia planeaz? de mult? vreme umbra lipsei de integritate psihic?. Voi explica īn cele ce urmeaz?.

Am fost ?i sunt un admirator al folkului. Prietenii mei ?tiu cel mai bine asta, ?i nici nu m-am ferit s? o afirm, īn repetate rānduri. Mi-au pl?cut deopotriv? titanii folkului romānesc, precum Pitti?, Baniciu, Vintil? sau Ducu, dar ?i arti?ti mai pu?in cunoscu?i, ca Vasile Mardare, Adrian Bezn? sau Walter Ghicolescu, ori tineri ?i cu īnc?  acea lumin? cutez?toare īn voci ?i compozi?ie, precum Mihai Boicu, Mi?u C?lian sau Anamaria Bordean. To?i mi-au fost dragi, īn primul rānd pentru c? fac art?, o art? apropiat? de suflet, mai mult sau mai pu?in reu?it?, dar īn?eleas? ca atare ?i asumat?.

Despre Horia Stoicanu īmi pare oarecum inutil s? mai spun ceva. Am scris, m-am revoltat, mi s-a confirmat opinia conform c?reia un nimeni r?māne un nimeni ?i dup? ce arunc? noroi īn ceea ce o societate īntreag? īmbr??i?eaz? ca fiind valabil. Am vrut s? vorbesc cu totu?i o urm? de respect, īns? acest “uria?” al folkului, el care strig? sus ?i tare c? e piatra de temelie a muzicii, el care din proprie ini?iativ? a plecat de la Flac?ra, vezi-doamne, a dep??i m?sura. Neīn?elesul folc?ist care probabil nici toate acordurile de chitar? nu le cunoa?te scrie pe o mizerie de domeniu, pentru c? a descoperit internetul. Mai bine, mai r?u, fiecare, nu-i a?a, scrie dup? cum īl duce procesoru’ primit de la mama natur?.  P?i b? b?iatule, cānd ai ceva defect la scufi??, stai īn cas?, nu mai semnaliza lumii īntregi c? ī?i fileaz? lampa.

Exemplific?m cu ultimul articol, care mi-a stārnit hohote de rās. Abia acum am īn?eles c? e ceva putred īn Horia Stoicanu. Vreo 70 %.Cit?m ?i analiz?m

Ceea ce frapeaz? imediat este lipsa nout??ilor din repertorii, interpre?ii apelānd costant la succese autohtone mai vechi sau la cover-uri- P?i stimabile, hai s? facem o socoteal? scurt?. Matale spui c? dai cu muzicu?a din ’75. ?i nimeni nu ar putea s? ī?i numeasc? o pies? mai de Doamne’ajut?. Exceptānd alea la care a pus voce ?i chitar? Vintil?, ?i unde m? īndoiesc suspect de  mult asupra procentajelor contribu?iei tale. “Īn sala pa?ilor pierdu?i” sun? ca un cur, iertat? fie-mi compara?ia. Ba?ca, b?! Ai īn 36 de ani 6 piese īnregistrate. Pe lāng? vreo 5 sau 6 piese Colibri , unde, la fel, dac? Mo?u nu punea māna, ?i ?i le cāntai matale, te alegeai cu cel mult 5 kile de ro?ii pentru bulion.  Concluzie: ai scris o pies? odat? la 6 ani. ?i ai neobr?zarea s? te plāngi c? vin copii de 19 ani ?i sus?in recitaluri de dou? ore cu piese vechi. Mi-aduci aminte de o cifr?. De zero, da.

 

S? nu īn?ele num?rul relativ mare al manifest?rilor. Ele vin ca o consecin?? a s?r?ciei generale, iar genul se arat? de departe solu?ia cea mai ieftin? pentru organizatori.- S? mori tu la du?! Īnseamn? c? a trecut ceva vreme de cānd n-ai mai scos mufarina din cas?. Consecin?a s?r?ciei generale, auzi la guru. P?i cum a īnceput m? lepro folku’? Īl cāntau lorzii-n Buckingham Palace? D?deau cu chitara pe la Fort knox, printre lingouri de aur?  Te-ai gāndit vreo secund? c? s-ar putea s? fie o problem?, dac? sunt atāt de multe cānt?ri, ?i pe tnie nu te caut? nimeni? Eu da.  Chiar ?i a?a, s? te pl?teasc? din s?r?cia aia a lor, c? de-asta fac ei folk

Nici el (publicul)nu mai e acela?i, adic? format majoritar din studen?ime, deschis spre nou, īnsetat de art? ?i revela?ie. Vezi domni?oare elegante, venite s? ī?i etaleze toaletele, machiajul, farmecele, ?i o sum? de b?ie?i entuzia?ti, cu gāndul la ma?ini noi ?i afaceri m?noase. Nenea, bun?diminea?a. B?ie?ii entuzia?ti ?i cu bani sunt studen?ii de ieri. Care īnc? ascult? folk, ?i care au fost īn stare s? nu fie eternii studen?i.?i domni?oarele au fost elegante dintotdeauna. Pentru c? POT. Ba eu pun pariu ?i c? n-ai mai scos capu’ din cas? de cel pu?in dou?j’ de ani.  Studen?imea īnc? vine la folk, ?i-?i etaleaz? ei s?racii, da nu luxu’, ci tricourile de zi cu zi, pline de praf de Regie ?i de bere la bidon. Īnc? e singurul refugiu al multora, muzica asta pe care īncerci s? mic?ionezi din nu ?tiu ce motiv. Poate-ar veni ?i tineretu’ ?la s? te vad? dac? nu ai avea tarif de 400 de mii pe bilet. A stai c? nu ai atāt. Atāt are Baniciu, pentru c? POATE! ?i pentru Baniciu, unii ī?i vānd bonurile de la cantin?. Tu ? Ce faci? Mi-am amintit, NIMIC.

Aceast? asisten?? nu cere altceva protagoni?tilor, decāt bun? dispozi?ie, o sear? pl?cut? ?i ceva agilitate demonstrativ?, ca mobil al admira?iei. Totu?i virtuozitatea ?ine mai departe doar de recuzita artei, nicidecum de psihologia ei.- Profundule, misticule! Tu ai versuri ?ambalistice, am uitat. Da’ baiu’ c? le-au uitat ?i al?ii. ?i uite-a?a s-a pus umbra peste tine. De ce cān?i, s? ar??i cāt de ini?iat īn armonii ?i cāt? adāncime zace-n tine? Sond? petrolier? ce e?ti! Probabil c? e?ti tare singur acolo jos, dac? nu ai prins mi?carea īn 36 de ani. Arti?tii cānt? pentru public, nu īmpotriva lui. ?tii ce-i ?la un bis?  Evident c? nu, ?i nici nu o s? afli prea curānd.

 

S? trag concluzii ar fi steril, orice om cu un IQ mai mare pu?in ca num?rul de la pantof le trage ?i singur. Īn schimb v? provoc la o scurt? compara?ie auditiv?.

 

  nea Horic?, suni deloc. Chiar deloc. ?i plictise?ti. ?i-o spun cāt de grav se poate.
?i asta ca s? vezi matale un om care are ani mai pu?ini īn buletin decā?i zici c? ai matale cu chitara īn bra?e.