Îi vezi la col?ul str?zii, cum stau cu p?l?riile soioase

întinse a poman?, ai dracu, sunt o re?ea întreag?

de milogi, hulpavi, întind mâinile f?cute din crengi

unele mai strâmbe ca altele, strig? în fiecare diminea??

dup? mine, lipsi?i de orice respect, înfometa?i

d?-ne b? ?i nou? din amintirile alea frumoase ale tale

cu care faci parad?, le ?ii prin toate buzunarele ca

un grangur, au 793 de zile , ?i tu tot le fere?ti de

lumina zilei- nu primi?i nimic m?, sunt toate crude

de parc? acum ar fi r?s?rit din p?mânt, le a?ez

lâng? ibricul de cafea, stau cumin?i acolo, ?i nu cer

mâncare, s-au pr?fuit pu?in , e drept, de la drumul

prea lung de aici pân? acolo, d?m cu Pronto special

pentru secunde speciale , cea mai recent? inova?ie de

la Johnson’s, ?i str?lucesc din nou, mai am loc pentru

câteva, am l?sat un loc liber în pat, ?i-mi pare c?

nimic nu se mai potrive?te acolo, s-a stricat toat?

daravera. Anatolie, bei spirt ca un înecat, nu-?i

face bine la lotc?, ?i Mo? Platon f?cea tot ca tine

ai v?zut cum vorbea singur la nou?j’ de ani ai lui

râdeau to?i din Mila 23 de el, uite, mo?ul nebun

d? la balt? cu n?voadele sparte, v?zuse vreunul

dincolo de c?ma?a mo?ului, cum avea o gaur?

de când plecase dintre ei baba? Împart cu tine ,

m? Anatolie, tot ce am, tu e?ti b?iat lini?tit,

î?i rup din zâmbetele mele de lâng? ibric, numai

s? nu te mai v?d cu sticla aia albastr? de Mona, nu e

sora r?ni?ilor, nu ?i-a pl?cut nici ?ie niciodat? de

boschetarii g?l?gio?i, îmi spuneai chiar, uite nene

cum fac ochii ?ia mari, de zici c? ar vrea s?-i arunce dup?

tine, c? te preumbli matale cu sufletul peste geaca de blugi

?i m? Anatolie, al naibii de bine e s? stau a?a, nu-mi

muceg?ie?te, ?i e meteosensibil, ?tiu cu un ceas înainte

când e vremea s? plou?, s? fac dragoste, ba chiar

o s? ?tiu cu un ceas înainte ?i când e vremea s? mor.