Ehe, cum ţ?i

mai r?sfira ea prin somn

p?rul bolnav de ţntuneric

mult, de ţntuneric des

umblam cu m?nu?i

ca un domn

s? nu-i stric noaptea de por?elan

de pe chip

ţmi d?deau gÔndurile ghes

s? o ?in adormit? un an

?i alte asemenea prostii

vezi tu, eram copii,

dar parc? undeva

acolo-n seara ţmpricinat?

cu ea odat?

a adormit vremea toat?

?i-mi doarme ?i ceasul

?i limba ţn gur?

ţn jur mi-e miros

de coniac , de b?utur?

de vorbe de prisos

?i parc? m-apuc?

a?a, cÔteodat?, din nou

dor de duc?.