Articol publicat in: Personal


Oamenii vin ?i pleac?, fac asta cu o  dezinvoltur?

fantastic?, nu v?d urmele  lor, l?sate

īn loc de amintiri, pe covoarele din cas?,

p??esc to?i cu ochii īnchi?i, au

ridurile adunate īn m?nunchiuri fine, ?i pumnii

strān?i, cānd trec prin camera ta e vreme de

r?zboi, o lupt? oarb? cu ei īn?i?i.Īi

ocole?ti, atunci cānd dai cu aspiratorul, de team?

s? nu dispar? pa?ii ?ia mici, ce duc totdeauna

spre pat, e un fel de gar? la tine īn piept

c?l?toarele, cu bilete sau f?r?, ?i-au

desc?rcat bagajele,  s-a n?scut o  gar? murd?rit?

de prea multe s?li de a?teptare. Oamenii vin

?i pleac?, f?r? s? se uite īnapoi, ei au ajuns acolo

unde trebuia, īn vreme ce ?ie ?i se

impu?ineaz? ?ig?rile din pachet, le īnchipuie?ti

conturul lor, al femeilor frumoase pe

deasupra pernelor,  cu fum gros , nicotina se

a?eaz? grea peste o dār? de sāni , peste

respira?ia r?mas? acolo , pe care o auzi

diminea?a, sacadat?, a?a cum o ?ineai minte

e ceva ce nu ai cum s? ui?i, retina ta

īnregistra atent  orice mi?care, pe pelicul?

acum, a venit vremea cānd se deruleaz? tot

nu e?ti sentimental, ?tii prea bine asta ,

doar c? ?ig?rile sunt num?rate, mai ajung

pentru exact dou? zile, dup? care habar

nu ai ce se va īntāmpla cu tine, ?i-e team?

c? ai s? mori, atārnat de un ?treang putred

īntr-un picior , nec?lcānd urmele pa?ilor,

īntr-un picior, desenānd cu ultima ?igar?

aprins? contururi frumoase, a?teptānd s?

prind? deodat?, la vremea unui nou r?s?rit

via?? din nou, atunci gara ta dintre coaste

unde acum sim?i un junghi, nu ?tii dac?

e doar o p?rere sau te-ai lovit azinoapte ,

o s? tr?iasc? din nou, odat? cu tine, cineva, totdeauna

altcineva, ī?i va impr??tia zāmbetul īn alt? vreme.