Articol publicat in: Personal


O bucat? de cer, una cenu?ie, īntunecat?, cu cāteva
stele pictate naiv pe un col?, probabil constela?ii
pe care Dumnezeu, scris cu D mare, sau altcineva
le imaginase , pl?smuite din nimic la īnceput,
de care nimeni nu a auzit pān? acum, poate doar
Hawkings ori alt presupus geniu, mi-a c?zut
azinoapte pe picior, īn timp ce mergeam pe trotuar ,
p??ind cu pieptul bombat, ?i privind īnainte, demn,
la bordel . Am zis, vezi-Doamne, ?sta-i un semn
c? nu trebuie s? mai mergem la curve, altfel
o s? ?chiop?t?m surd, de ambele picioare
nefācānd nimic altceva. O s? st?m ?chiopi, murdari
de ceruri īntunecate pe laba strivit?, minunāndu-ne
de cāt de greu atārn? un cer rupt, ?i cum pe trotuare
īmbog??im noi, plimbāndu-ne noaptea ca pro?tii
furnizorii de proteze , orteze cārje ?i bastoane
frumos l?cuite, s? se oglindeasc? īn ele
ca sfin?ii rānjind strāmb din fel de fel de icoane
mersul nostru sacadat, mersul de mirosit jartele.