Articol publicat in: Personal


Austin Ounce

Din gātlejul vostru, fin ?i chinuit
r?s?reau cuvinte, mugete ?i spasme
?i-ntr-un miez de noapte mic ?i pric?jit
vorbele murdare r?spāndeau miasme.

Vai, dar ce iubire, ce iubire mare
voi, femei  b?trāne la nou??pe ani
dragoste banal?, pur? intāmplare
Īntr-o biat? minte de copii s?rmani.

O s? ne iubim, īnc-o ve?nicie
ne min?ea?i adesea, cu neru?inare
noi, b?rba?i o sut?, voi muieri o mie
Fie-v? minciuna binecuvāntare.

S-a-mplinit sorocul, vremea e de moarte
O s?-n-chide?i ochii f?r?-mpotrivire
Buzele vi-s negre, sufletul se-mparte
Īntr-o balt? mare de neprih?nire.

A?i gemut destul prin paturi str?ine
Pān? diminea?a, cānd zorii v? mu?c?
De glezne, de sāni, curve, balerine
A sunat ?i ceasul s? intra?i īn cu?c?.

E ?i rāndul vostru s? muceg?i?i
īntre  cei pere?i umezi?i de plāns
Pieptul , pulpa ,coapsa, noaptea dezgoli?i
Pe chipuri zgāria?i ranjetul constrāns.

Eu am s? m? bucur, voi merge?i pe bārne
drept spre e?afod, azi e spānzurare
P?rul vostru  negru are s? v-atārne
Cioclii or s-arunce le?urile-n mare.

Pesc?ru?ii lacomi ciugulesc cu sil?
Din obrajii unde -?i s?rutasem chipul
Cu oasele tale , cu dor ?i cu mil?
o s? fac din nou plaja ?i nisipul.