Articol publicat in: Politica


Brad. 1784. C?lare p-un t?u ghe lemn , ?ade mândru Vasile Ursu Nicola, zis Horea. De-a dreapta lui, cu un resteu  groscior în mâni, Ioan Oarg? Clo?ca, ?i-n ailalt? dreapt? Marcu Giurgiu a.k.a. Cri?an, echipat cu un furcoi. Horea se înfoaie-n pene, ?i strig? norodului.

- Ne-o ajuns, omini bun’, cu-atât amar. Grofii huzuresc  cu hambaru plin  cu bucate , vreme ce noi murim ghie foame! Mai îndur?m?tun? Horea.

-Nuuuuuuuuuu! gl?suiesc mo?ii t??i într-o inim?.

-Oameni buni , cât mai tr?im în cocioabe, ?i noi ?i copiii, ?i grofii-n palate!? Mai îndur?m? zice Clo?ca.

-Nuuuuuuuuuu! se revolt? ?i mai tare mo?ii.

-Ap?i mai r?bd?m, mo?ii miei , ca noi s? n-avem nimica, iar? grofii s? piard? banii no?tri pe la jocuri de c?r?i prin cazinourile din Europa? zice Cri?an.

Lini?te de mormânt între mo?i. Cri?an prive?te mirat în jur.Un b?trânel cu barba sur? se apropie , scoate c?ciula, ?i zice:

- Cri?an, dragul tatii, nu te f? a?a mânios, poate c? nu i-o intrat tromfu’!