Se scuturase de suspin

de?i tot tān?r?  era

femeia īnger , mic destin

uitase s? mai fie-a mea

Avea pe arip? un semn

l?sat de dragostea prea mult?

?i inima-i era de lemn

iar vie?ii-i adresa insult?

De ce m-a scos īn drumul ei

de ce am īndr?znit s? zbor

cum dracu’ din mii de femei

numai de ea īmi este dor.

Femeia īnger a murit

pu?in īn vis, pu?in real

?i-n moartea ei am reg?sit

numai un sentiment banal.

Nu am s? plāng, n-am s? jelesc

Nu am s? fac o tragedie

din simplul fapt c? o iubesc

ar fi un fel de mār??vie

Ea se hr?ne?te azi cu mine

m? devoreaz? con?tient

din īn?l?imile alpine

unde ī?i are-apartament.

Īn urm? las? mii de pa?i

Īn urm? las? ?i parfum

Oricāt noi doi am fi de la?i

nu mai c?lc?m pe-acela?i drum.