Pe g?rdule?ul ?la galben ce str?juia faleza , st?tusem īntr-un
īnceput de Iunie. Fumasem, cu min?ile duse aiurea, spre alte z?ri,
privind marea . Cu inima u?or strāns?. Marea nu mai era doar a mea, era
a noastr? acum.  St?tea s? plou?, era īntunecat, ?i m? īnz?pezise un
dor turbat.
Gardul e tot acolo. Dorul  mārāie, ascu?indu-?i col?ii,
hr?nindu-se din carne . Stropii c?deau la fel de reci, ?tergāndu-mi
urmele pa?ilor mei.Aceia?i imagine odihne?te īn spatele pleoapei
īnchise. "Te-ai mutat la mine-n iris?" Numai marea mi-a r?mas . Cu
singura mea mān? liber? nu o pot cuprinde, e prea mare, c?ci cu
cealalt? m? ag?? de un ceas r?mas cu multe luni īn urm?.Lagunele alea
dou?, rotunde ?i īntunecate, parc? ar fi ochii alba?tri ai lu
Dumnezeu.Nisip ud. Vreme de mirare. Toamna asta se īneac? luna plin? īn
valuri , rostogolindu-se ca o roat? de ca?caval.Noi o s? st?m cumin?i,
fiecare īn marginea lui de lume. Nu se mai arunc? nimeni īn valuri.