Īmp?r?eam īntre noi, c? doi copiii

Totul; amintiri, atingeri, triste?i, bucurii

Īmp?r?eam īntre noi f?r? s? ne pese

Fericirile, din ce īn ce mai dese.


 

Ne plimb?m prin parcuri, frumo?i, nep?s?tori

Num?rānd teii, mirosindu-le floarea uneori

Am fi strāns nisipul sub picioarele noastre

Īn nop?ile tārzii, albastre.


 

- Ai scris? M? īntreb? Nichita.

- Am scris, am scris. Dar ce-?i veni?

- Am īnchis ochii ?i am visat īntr-o secund?
tot mar?ul acesta suav al unei vie?i lāng? Ea.

- A?adar, tot mai visezi la Ea, Nichita?

- Visez, visez, c?ci numai visul calc? peste
distan?e cu bocancii. ?i dac? visez destul de mult, e ca ?i cum mi-ar sta al?turi.
O simt vie, ?i se zbate la pieptul meu sim?indu-se femeie, ?i f?cāndu-m? s? m?
simt b?rbat. O pl?m?desc īn cuvinte de orice fel, am pref?cut-o īn limba mea
matern?, a devenit limbajul inimii. ?i e singurul pe care mai ?tiu s?-l
folosesc bine. Tu nu o visezi din cānd īn cānd?… o visezi, nu-mi r?spunde, v?d
īn privirea ta flac?ra aia pe care nu ai cum s? o ascunzi de mine. ?tiu tot, ?i
nu-mi scap? nimic. O visezi, o atingi diminea?a māngāind perna, ?i ī?i īnfunzi
nasul ?la borc?nat al t?u īn a?ternuturi adulmecāndu-i mirosul. ?i-e dor, dor
de urli noaptea īn t?cere, dor de nu-?i g?se?ti lini?tea.

- Deci ?tii tot, Nichita…

- ?tiu, pentru c? ?i-ai tatuat pe inim? numele
ei, ?i era prea mare s? īncap? īn sufletul ?la mic ?i negru al t?u. ?i te-a
cuprins numele ei peste tot.

- Revenind la visare…

- Visare, visare. Nu e visare, prostule, Īn?elege
c? ne-am pierdut de mult dreptul de a visa, īn virtutea faptului c? suntem
oameni. Visarea ar fi ceva ireal, noi materializam irealul, materia noastr?
cenu?ie creeaz? adev?ruri palpabile. Nu visezi nici tu, nici eu. Suntem doar
demiurgi, am ?ters dou? dimensiuni, spa?iul ?i timpul, ne-a r?mas dimensiunea
sentimentelor. Singura dimensiune care conteaz? cu adev?rat, ?i n-o po?i strica
nici cu Dumnezei mul?i ?i puternici care lovesc īn ea cu fulgere. O s? le rād? īn
fa??, īntrebāndu-i "doar atāt pute?i? O, voi Dumnezei
atotputernici!". Simte visele, pune degetul pe ele ca Toma pe r?nile lui
Hristos, ?i īncrede-te īn ele, focul care arde īn tine le c?le?te, le face tari
ca o?elul. ?i de-ai muri cumva īnainte dea-?i strānge-n bra?e visul, Dincolo
vei avea o nemurire īntreaga timp s? o faci.