- Si cum iti mai merge , batrane?
-Uite si eu , bantui prin gandurie voastre in fiecare zi,  si-mi pare rau ca n-am trait mai mult, mama ei de viata.
-Ai scris frumos totusi, de dragoste in toate felurile.
-Am scris pe dracu bai, pustiule. Daca n-o traiesti, tot degeaba scrii.
-Dar…. in toate versurile tale am regasit dragostea curata, pe care o simt eu, in fiece piatra am gasit zeita mea. Si e mare lucru, e ca si cum ai fi avut premonitii cu zeci de ani inainte.
- Inseamna ca zeita ta a cazut din poezii, s-a scurs seva cuvintelor si s-a materializat in ea. Caci eu nu am sperat niciodata sa existe femeia aia, departe de mine gandul asta.
-Exista maestre, este vie si chiar mai presus de cuvinte, sunt enciclopedii intregi numai despre ea care asteapta sa fie scrise, si sute de mii de randuri din poezie.
-Tine-o strans in inima, baiete. Tine-o in inima si de inima, pana vise albesc oasele. Si de-o fi sa muriti vreodata, sa luati locul verbelor in frazele mele.

* Astea toate pe stare de Mandalay, dupa multi ani.