mai sunt din momentul in care scriu pana o sa fie frumos. Mult prea frumos, iar. Rucsac plin, oameni buni si frumosi, bilet care sta cuminte in portofel, asteptand alt controlor de tren cu fata de ren care sa ma roage sa certific cum ca tata e chiar tata. 
    Aveam nevoie de ce se intampla ca de o gura de oxigen pentru unul intoxicat cu monoxid de carbon dupa un incendiu. Am ars mocnit o vreme. 
    In alta ordine de idei, aseara s-a lansat in Carturesti Constanta o carte de poezie. Pare-se ca nu toti iubitorii de poezie sunt si iubitori ai folkului de calitate.  Dar Walter Ghicolescu a cantat un ceas numai pentru mine. Ce am vrut. Si piese in prima auditie. Bune, foarte bune, cantate cu placere, asa cum ar trebui sa o faca toti pentru a ajunge la sufletul ascultatorilor. Si mi-am dat seama de ceva, anume ca e absolut imposibils a faci muzica de calitate daca nu esti un om de calitate. Fara sa-l ridic in slavi, Walter indeplineste standardele calitatii, prin amabilitate, sinceritate, si multe alte asemenea. Un artist care nu uita sa fie om. 
       S-a intamplat ca nu am exagerat  cand  am afirmat "jos palaria" la adresa Carturestilor din Constanta. Raluca, piarista librariei si implicit a ceainariei, a pus -o de un parteneriat literar cu mine. Sau eu cu ea, asa ca am bucuria sa anunt ca locatia care va gazdui cenaclul literar-muzical pe care il vio pune in cel mai scurt timp pe picioare va fi Carturestii, vand-o pe Raluca drept gazda. 
Hai ca azi numa’ am laudat oameni, cred ca e perioada aia in care am luat-o pe cararea buna, unde nu gasesc uscaturi.
Ne-om vedea pe Tampa, Caraiman, in Timisoara , Sighisoara si mai stiu eu pe unde oi ajunge.