Descalecarea Moldovei. De la grigore Ureche muzicala citire. Sa luam aminte!Se facea ca Dragos din Maramu, fecior frumos, dorit de fomeile din satul lui, fiind bogat si posesor de vile cu piscina si tigla pe casa, astepta sprijinit in cot uichendu care nu mai venea odata. Si-n uichend incaleca Dragos, scarpinandu-se la oo, pe martoaga lui rebegita si bolnava de friguri, tremurand ca James Brown , incarcata pana la refuz cu casolete de mici, cefe de porc si zeci de litri de tuica. Isi aduna ceata de betivani, si se-ndreptara
 mai mult strambi catre padure cu intentia de a face gratare ( a se imbata ca porcii  far’ sa dea banii la carciuma). Nota: Miron costin marculescu ala, si Grigore Ureche de tabla comit o eroare grosolana, placuta sufletului lui Marko Bela : numira Maramu "tara Ungureasca", dovada a faptului ca inca de pe-atunci intelectualitatea folosea stupefiante .
Asadar, ceata de voinici abea mai tinandu-si ochii deschisi, in toiul chefului cu manele urlate de stramosii lui Guta, fu atacata prin invaluire de domnu Urs. Si fiind ei vajnici feciori aprigi cu sangele clocotind, alergara ursu’ pan’ la apa Moldovei. Unde Dragos cazu’ de pe cal. "N-am cazut ba, am descalecat ca asa am vrut eu!" spuse catre ceilalti voinici, chior de beat. Era anul 6807 de la facerea Lumii. Sii-n curand fost-au obligati si ceilalti voinici la decalacare, d emoldovenii iuti la manie ce furara caii si le baura tuica.
*foto, Dragos la o prezentare de chiloti marca Botezatu

SFARSIT