Oboseala este constructiv?. Cel pu?in a?a am concluzionat în ultimele zile, în care a trebuit s? trag din greu. Licen?a îmi bate la poart?, ?i mi-am înfundat nasul în c?r?i, ocazie cu care am sim?it pl?cerea de a recitit o fraz? de X ori pân? pricepi ?i e?ti în stare s? aplici tot ce spune-acolo nenea legiuitoru’. Nu este extrem de relaxant, dar starea asta de alert? permanenta, de tensiune, de elan creator ?i spirit înfl?c?rat de muncitor, similar cu avântul comunist, îmi tine creierul în priz?. ?i îmi dau seama de lucruri noi, cum ar fi c? am stricat orzu’ pe gâ?te ceva vreme. Sau c? pot mult mai mult, pot s? dau 110 % din poten?ial f?r? un efort extraordinar, efort d’?la s? zac în pat dup? 2 zile. Nu, e o pl?cere s? fiu viu, chiar dac? nu ?tiu cât? vreme, ?inând cot de cele 4-5 cafele babane pe zi consumate cu ochii mari ?i injecta?i.
Reiau invita?ia oficial?, mâine pe la orele 19:00 la Galeriile Palas const?n?ene, se cânt?, se cite?te poezie mult? pân? când r?sare sfântul soare. Atmosfera nonconformista e garantat? Mie îmi cârâie acum imprimant? spre a da via?a noilor crea?ii în ceea ce se vor a fi versuri. A! Chiar! Epuizarea asta se preface de multe ori, am observat, în muz?. Când dorm în picioare ca elefantul îmi n?v?lesc în encefal ?i alte zone ale creierului multe, multe idei, îmi pare r?u cu aceast? ocazie c? nu ?tiu s? scriu cu picioarele (de?i înv???toarea mea a?a îmi spunea: m?, parc? scrii cu picioarele).

Partea a 2a.
Astea-s mai personale. Citeam undeva ca unei "ea" îi e fric? de rela?ii. ?i se cam plângea a?a de treaba asta. Chestie care mi-a dat prilejul de a reflecta pu?in la acest aspect. Abordarea este gre?it?. Nu este vorba de o fric?, asta e cert. Numai c? atunci când ver?i un sac cu praf de aur
intr-o g?leat? ciuruita (m?garilor, nu râde?i nu g?leata AIA) ?i când vezi tot praful ?la de aur pe care  vroiai s? îl pui la p?strat cum se scurge prin g?urile putrezite, nu o s? ezi?i pu?in atunci când te duci la metalochimice s? î?i cumperi alta? ?i nu o s? îi verifici foarte atent fundul (m?garilor! Nu fundul ?la!) înainte s? mai torni în ea chiar ?i ap?? Exact a?a  se-ntâmpl? în genere dup? prima, m? scuza?i de limbaj, prima muie mai s?n?toas? luat?, care te lasa cu ochii-n soare f?r? ochelari de protec?ie. ?i de-atunci intr? instinctul de autoconservare în func?iune. Te por?i frumos în continuare doar pentru c? e?ti un om cu bun-sim?, de?i î?i vine s? î?i bagi picioarele ?i s? îl/o înjuri în gura mare în pia?a public?, urcat pe o statuie sau în vârful unui releu de televiziune, s? înjuri ?i  sa scuipi în capul ProTv-ului care a venit s? te filmeze ?i s? te întrebe cum te sim?i. Te-ai urc? pe stâlpul ?la, ?i l-ai înjura spurcat de tot pe C?t?lin Radu T?nase, în timp ce Polu?ia romana te amendeaz? pentru masturbarea lini?tii publice. Dup? care te dai jos, ca ?i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar de-a doua zi, chit c? în aparen?? e?ti un om normal, o s? te ui?i la purt?toarele de vagin /purt?torii de penis circumspect, ?i va func?iona prezum?ia de jigodism universal pân? la proba contrarie. Lucru care va fi foarte greu de dovedit, respectiva/respectivul trebuind s? fac? mult mai multe lucruri frumoase, pentru a ?terge ?i rahaturile predecesoarelor. Punct ,c? am aberat destul.