Am evitat de 2 zile sa scriu despre asta. Dar mi s-a asezat pe creier ca o placa de beton peste petecul de nisip din Vama. Luna plina si-a facut iar de cap cu mine. Ia-ma, arunca-ma in gol, dar lasa-ma sa inchid ochii. Nu mai stiu ce este somnul, bantui noaptea prin camera, numarandu-mi pasii.5 pasi de la fereastra pana la perete, doi pasi din pat pana la birou. Se deschide fereastra, sau poate este doar in mintea mea….aprind inca o tigara, ma innec, tusesc. Din fumul tarziu mi se inchipuie fel de fel de siluete. Oameni, caini care parca urla la luna. "E semn c-aici, in zadar, isi cheama Luna lupii la altar" ….Doru Stanculescu pare ca a uitat sa taca, Irisii cu "Luna plina" le fel. Fumul parca a inghetat deasupra mainilor mele….o noua luna efemera din fum se naste, si langa ea parca imi apare chipul ei, cuvintele ei. Luna plina isi scrie o carte siesi, despre cum rade de mine in fiecare luna ca menstruatia degenerata in dismenoree. Imi tremura mainile, as bea ceva tare, sa simt cum imi arde esofagul cand inghit, sa ma simt exoftalmic, apoi sa revin la viata. Nu gasesc nimic, si tremur in continuare. Vorbesc cu mine insumi, imi recit Nichita. As vrea sa ii spun ei, poate razbat cuvintele mele dincolo de Luna. Uite-o, uite-o cum sta acolo, deasupra stalpului de electricitiate, dispretuitoare. " Eu sunt deasupra voastra, si fac ce vreau din voi, fac ce vreau si din mare….o ridic, o ridic pana la refuz, apoi o las sa cada." Si eu sunt un fel de mare, traiesc din flux in flux, din reflux in reflux, mi se ridica sufletul si cade, regulat, ca si cum ar fi singurul lucru pe care il stie.Imi ajunge cu solstitiile astea lunare, in care cea mai lunga noapte, cea mai aroganta noapte uita sa se termine, in care diminetile sunt sechestrate in partea intunecata a lunii.Delir constient, nimic altceva.

show_2f29f60a180582(448, 46);

Alina Manole – luna patrata