Ma prabusisem cu capul pe barul ala care mirosea a shot-uri de  sticla, si respiram din ce in ce mai greu. Formolul imi iinfunda narile. De unde dracului venea mirosul imputit de formol? Ridic cu greu un ochi ce imi atarna din orbita , aproape rugandu-l sa se deschida si sa focuseze, iar in fata ochiului meu se infige in retina pulsand un borcan cu un fetus in el. Nu este mai mare de 2 luni intrauterine, aparent, si corpul ii sta suspendat in lichidul care imi gaureste creierul, sinapsa cu sinapsa. Borcanul, la randul lui, sta suspendat intre oamenii ce ma privesc ciudat. "Duceti-va dracului cu  totii, eu am lumea mea, nu am nevoie de voi!"
-Idiotule, fetusul ala este al tau, l-ai avortat inconstient din creierul ala mizerbail, ca o gaura neagra care functioneaza invers.
-Sunteti voi prosti, creierul meu este doar un cer plin de stele. Nu au loc avortonii acolo.
Cu un ultim efort, imi adun si celalalt ochi ce alerga de jur imprejur ca la lectia de dresaj a cailor, legat de nervul optic intins ca guma de mestecat.
Si aceiasi ochi ii regasesc cu mirare la fetusul din borcan, care se scobea in nas.
"ai fi putu sa pui muraturi in borcanul asta" ii spun deja cu sentimente parintesti." in loc sa te balacesti acolo, ai putea sa ma inveti sa fiu tata"
Dar pustiul cu placenta pe teasta continua sa-si bage degetul in nas, ca si cum nu s-a intamplat nimic. Nu vrea sa ma vada pe jumatate cazut, pe de-antregul inconstient de faptele mele. Si mai presus de toate ateu. Ii place in formol, face bine la ten, si imi arata prin semne ca la 9 luni, cand va creste destul, isi va dilatat borcanul, care il va expulza ca dintr-un vagin , drept  in mijlocul lui Nicaieri, und etraiesc si eu. Pana atunci , pipaie sticla, incepand sa gangureasca "mama".